Întrebări şi răspunsuri procedură civilă (11)
01. Ce este întâmpinarea?
Răspuns: Este actul de procedură prin care pârâtul, înainte de începerea dezbaterilor orale, îşi înfăţişează excepţiile procesuale, apărările de fond şi dovezile faţă de cererea reclamantului.
02. Ce trebuie să conţină întâmpinarea, conform art. 115 C.pr.civ.?
Răspuns:
a) excepţiile procesuale pe care pârâtul înţelege să le invoce;
b) răspunsul la pretenţiile reclamantului, inclusiv cu privire la motivele de fapt şi drept ale cererii acestuia;
c) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere;
d) semnătura.
03. Care este regimul procedural al întâmpinării?
Răspuns:
a) depunerea întâmpinării este obligatorie atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, afară de cazurile în care legea ar prevede altfel;
b) întâmpinarea trebuie depusă în atâtea copii câţi reclamanţi sunt, afară de cazul în care reclamanţii au un singur reprezentant sau dacă reclamantul stă în judecată în mai multe calităţi juridice, caz în care se depune o singură copie;
c) întâmpinarea nu se comunică reclamantului;
d) întâmpinarea trebuie depusă la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.
04. Care este sancţiunea nedepunerii întâmpinării?
Răspuns: Nedepunerea întâmpinării atrage decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţii procesuale privitoare la neregularităţi procedurale săvârşite până la momentul depunerii întâmpinării, afară de excepţiile de ordine publică (absolute).
Atrage, de asemenea, decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe, afară doar de cazul în care s-ar afla sub incidenţa dispoziţiilor art.138 C.pr.civ. ori dacă reclamantul este acord cu propunerea de dovezi peste termenul legal.
05. În ce condiţii nedepunerea întâmpinarii atrage după sine acordarea unui termen?
Răspuns: Dacă pârâtul nu este asistat sau reprezentat de avocat şi nu a depus întâmpinare, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile procesuale, probele şi toate mijloacele de apărare, care vor fi consemnate în încheierea de şedinţă. La cererea acestui pârât, instanţa îi va acorda un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.
06. Ce este comunicarea?
Răspuns: Comunicarea este actul de procedură şi, totodată, mijlocul tehnic de aducere la cunoştinţă a unui act procedural îndeplinit şi care trebuie cunoscut de către părţi (ex.: comunicarea cererii de chemare în judecată, a hotărârii judecătoreşti, a citaţiei).
07. În ce constă necesitatea citării părţilor ?
Răspuns : Conform art.85 C.pr.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea dispune altfel; corelativ, art.107 C.pr.civ. stabileşte că preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte la termenul de judecată nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. Astfel fiind, regula este citarea părţilor, excepţiile de la această regulă trebuind să fie expres prevăzute de lege (ex.: art.581 C.pr.civ., 236 C.pr.civ.).
08. Care sunt excepţiile de ordin general de la regula citării?
Răspuns:
a) dacă partea se prezintă în instanţă personal sau prin mandatar, deşi nu a fost citată sau citarea nu s-a realizat în formele prevăzute de lege, prezenţa părţii acoperă orice vicii de procedură (art.89 alin.2 C.pr.civ.); partea este totuşi îndreptăţită să ceară amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea, când citaţia nu i s-a înmânat în termen;
b) partea care a fost prezentă, chiar şi prin mandatar (“prezenţă juridică”) la unul din termenele de judecată, nu va mai fi citată la termenele următoare, ea având termen în cunoştinţă. La fel, partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termen în cunoştinţă.
09. Care sunt situaţiile în care nu operează regula termenului la cunoştinţă?
Răspuns: Totuşi, termenul în cunoştinţă nu operează în următoarele situaţii:
a) în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată;
b) în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;
c) în cazul în care procesul se repune pe rol;
d) în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor.
10. Care este scopul citării?
Răspuns: Scopul şi importanţa citării privesc necesitatea asigurării contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţilor în procesul civil.
11. Care este scopul comunicării actelor de procedură?
Răspuns: Scopul şi importanţa comunicării privesc fie necesitatea asigurării dreptului la apărare al părţilor (ex.: comunicarea cererii de chemare în judecată), fie determinarea
momentului de la care începe să curgă termenul de îndeplinire a unui act de procedură (ex.: comunicarea hotărârii judecătoreşti).
12. Ce trebuie să cuprindă citaţia?
Răspuns :
1) numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
2) arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;
3) arătarea instanţei şi a sediului ei;
4) numele, domiciliul şi calitatea celui citat;
5) numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;
6) alte menţiuni prevăzute de lege;
7) parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.
13. Absenţa căror menţiuni atrage nulitatea citării?
Răspuns: Cu privire la menţiunile de la punctele 2, 3, 4 şi 7, art.89 alin.2 C.pr.civ. arată expres că lipsa lor atrage nulitatea citării.
14. Care sunt caracteristicile juridice ale citaţiei?
Răspuns: Citaţia este un act oficial (emanând de la instanţă), un înscris cu valoare probatorie (dovedeşte îndeplinirea de către instanţă a obligaţiei de a cita părţile), autentic şi solemn.
15. Cum se poate face dovada citării?
Răspuns: Dovada citării se poate face exclusiv prin adeverinţa de primire a citaţiei, iar nu şi prin alte mijloace de dovadă.
16. Cum se face comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură?
Răspuns: Conform art.86 C.pr.civ., comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, de către instanţă, prin agenţii ei procedurali sau prin orice alt salariat al instanţei; de asemenea, prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul, în acest din urmă caz instanţa solicitată fiind obligată să ia de îndată măsurile necesare şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. Când comunicarea citaţiei în aceste condiţii nu
este posibilă, ea se face prin poştă prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alt mijloc ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
17. Care sunt regulile impuse de lege în legătură cu momentul până la care trebuie făcută comunicarea?
Răspuns:
a) sub sancţiunea nulităţii, citaţia trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. Totuşi, termenul de 5 zile poate fi scurtat de către instanţă în pricinile apreciate ca urgente;
b) nici un act de procedură nu poate fi comunicat în zilele de sărbătoare legală, afară doar de cazurile grabnice şi numai cu încuviinţarea prealabilă a preşedintelui.
18. Enumeraţi ipotezele ce trebuie avute în vedere sub aspectul citării şi comunicării actelor de procedură, în ceea ce priveşte domiciliul sau reşedinţa părţii
Răspuns:
a) în cazul părţii domiciliate în România, citarea se face, în mod obişnuit la la domiciliul sau reşedinţa părţii; ea se poate face şi în orice alt loc, însă numai când partea primeşte citaţia;
b) statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, vor fi citaţi la sediul central al administraţiei respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei;
c) persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, vor fi citate la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanţei;
d) asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, vor fi citate la sediul administraţiei lor;
e) cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi falimentului vor fi citaţi prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;
f) cei incapabili vor fi citaţi prin reprezentanţii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;
g) personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, vor fi citaţi prin Ministerul Afacerilor Externe. Cetăţenii români, alţii decât cei prevăzuţi în aliniatul precedent, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, vor fi citaţi prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis;
h) în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, vor fi citaţi printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire;
i) cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, vor fi citaţi potrivit art. 95 C.pr.civ.
j) moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, vor fi citaţi printr-un curator special, numit de instanţă;
k) comunicarea făcută unor persoane fizice aflate în situaţii speciale implică observarea dispoziţiilor legale care o reglementează – art. 87, 90 pct. 6 şi 10 C.pr.civ. (ex.: echipajul unui vas de comerţ, deţinuţii, bolnavii internaţi în spital, incapabilii, moştenitorii până la
intervenirea în proces, militarii).
19. Cum se face dovada comunicării?
Răspuns: Se face prin procesul-verbal întocmit de cel însărcinat cu comunicarea actelor de procedură.
20. Care este natura juridică a procesului-verbal al comunicării?
Răspuns: Este un act solemn şi autentic, făcând dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
21. Ce este nulitatea actului de procedură ?
Răspuns : Este sancţiunea care suprimă, în măsura stabilită prin hotărâre judecătorească, acele efecte ale actului de procedură ce sunt potrivnice scopului urmărit de dispoziţiile legale referitoare la condiţiile sale de validitate.
22. Care sunt cazurile de nulitate a actelor de procedură consacrate de art. 105 C.pr.civ.?
Răspuns :
a) îndeplinirea actului de o instanţă necompetentă;
b) îndeplinirea actului cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent.
23. Cu ce condiţii îndeplinite cumulativ se poate vorbi de îndeplinirea actului cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent?
Răspuns:
a) îndeplinirea actelor de procedură să se fi făcut cu neobservarea formelor legale, deci, generic, cu încălcarea regulilor de desfăşurare a procesului civil privitoare la forma actelor de procedură;
b) să se fi pricinuit o vătămare ca urmare a îndeplinirii actului cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent;
c) vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
24. După ce criterii se clasifică nulităţile actelor de procedură ?
Răspuns:
a) după finalitatea sancţiunii ;
b) după cum sunt sau nu expres prevăzute de lege ;
c) după întinderea efectelor lor ;
d) după întinderea efectelor distructive.
25. Clasificaţi nulităţile actelor de procedură după finalitatea sancţiunii
Răspuns :
a) absolute (de ordine publică), ce intervin în cazul încălcării unor norme imperative;
b) relative, ce intervin în cazul încălcării unor norme dispozitive.
26. Clasificaţi nulităţile actelor de procedură după cum sunt sau nu expres prevăzute de lege
Răspuns :
a) nulităţii exprese (textuale), adică cele prevăzute formal de lege;
b) nulităţi virtuale (implicite), adică cele ce rezultă din spiritul legii.
27. Care este interesul practic al clasificării în nulităţi exprese şi nulităţi virtuale?
Răspuns: Interesul practic al acestei clasificări are în vedere că în cazul nulităţilor exprese vătămarea se presupune până la dovada contrarie (art.105 alin.2 teza finală C.pr.civ.).
28. Clasificaţi nulităţile actelor de procedură după întinderea efectelor lor
Răspuns :
a) nulităţi proprii, adică cele circumscrise actului de procedură făcut cu neobservarea formelor legale;
b) nulităţi derivate, produse prin iradiere de la un act anterior nul către un act subsecvent ce a fost, prin el însuşi, valabil încheiat.
29. Clasificaţi nulităţile actelor de procedură după întinderea efectelor distructive
Răspuns:
a) nulităţi totale (afectează întregul act);
b) nulităţi parţiale (afectează doar o parte a actului de procedură).
Răspuns: Este actul de procedură prin care pârâtul, înainte de începerea dezbaterilor orale, îşi înfăţişează excepţiile procesuale, apărările de fond şi dovezile faţă de cererea reclamantului.
02. Ce trebuie să conţină întâmpinarea, conform art. 115 C.pr.civ.?
Răspuns:
a) excepţiile procesuale pe care pârâtul înţelege să le invoce;
b) răspunsul la pretenţiile reclamantului, inclusiv cu privire la motivele de fapt şi drept ale cererii acestuia;
c) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere;
d) semnătura.
03. Care este regimul procedural al întâmpinării?
Răspuns:
a) depunerea întâmpinării este obligatorie atât în primă instanţă, cât şi în căile de atac, afară de cazurile în care legea ar prevede altfel;
b) întâmpinarea trebuie depusă în atâtea copii câţi reclamanţi sunt, afară de cazul în care reclamanţii au un singur reprezentant sau dacă reclamantul stă în judecată în mai multe calităţi juridice, caz în care se depune o singură copie;
c) întâmpinarea nu se comunică reclamantului;
d) întâmpinarea trebuie depusă la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.
04. Care este sancţiunea nedepunerii întâmpinării?
Răspuns: Nedepunerea întâmpinării atrage decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţii procesuale privitoare la neregularităţi procedurale săvârşite până la momentul depunerii întâmpinării, afară de excepţiile de ordine publică (absolute).
Atrage, de asemenea, decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe, afară doar de cazul în care s-ar afla sub incidenţa dispoziţiilor art.138 C.pr.civ. ori dacă reclamantul este acord cu propunerea de dovezi peste termenul legal.
05. În ce condiţii nedepunerea întâmpinarii atrage după sine acordarea unui termen?
Răspuns: Dacă pârâtul nu este asistat sau reprezentat de avocat şi nu a depus întâmpinare, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile procesuale, probele şi toate mijloacele de apărare, care vor fi consemnate în încheierea de şedinţă. La cererea acestui pârât, instanţa îi va acorda un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.
06. Ce este comunicarea?
Răspuns: Comunicarea este actul de procedură şi, totodată, mijlocul tehnic de aducere la cunoştinţă a unui act procedural îndeplinit şi care trebuie cunoscut de către părţi (ex.: comunicarea cererii de chemare în judecată, a hotărârii judecătoreşti, a citaţiei).
07. În ce constă necesitatea citării părţilor ?
Răspuns : Conform art.85 C.pr.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea dispune altfel; corelativ, art.107 C.pr.civ. stabileşte că preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte la termenul de judecată nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. Astfel fiind, regula este citarea părţilor, excepţiile de la această regulă trebuind să fie expres prevăzute de lege (ex.: art.581 C.pr.civ., 236 C.pr.civ.).
08. Care sunt excepţiile de ordin general de la regula citării?
Răspuns:
a) dacă partea se prezintă în instanţă personal sau prin mandatar, deşi nu a fost citată sau citarea nu s-a realizat în formele prevăzute de lege, prezenţa părţii acoperă orice vicii de procedură (art.89 alin.2 C.pr.civ.); partea este totuşi îndreptăţită să ceară amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea, când citaţia nu i s-a înmânat în termen;
b) partea care a fost prezentă, chiar şi prin mandatar (“prezenţă juridică”) la unul din termenele de judecată, nu va mai fi citată la termenele următoare, ea având termen în cunoştinţă. La fel, partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termen în cunoştinţă.
09. Care sunt situaţiile în care nu operează regula termenului la cunoştinţă?
Răspuns: Totuşi, termenul în cunoştinţă nu operează în următoarele situaţii:
a) în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată;
b) în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;
c) în cazul în care procesul se repune pe rol;
d) în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor.
10. Care este scopul citării?
Răspuns: Scopul şi importanţa citării privesc necesitatea asigurării contradictorialităţii şi dreptului la apărare al părţilor în procesul civil.
11. Care este scopul comunicării actelor de procedură?
Răspuns: Scopul şi importanţa comunicării privesc fie necesitatea asigurării dreptului la apărare al părţilor (ex.: comunicarea cererii de chemare în judecată), fie determinarea
momentului de la care începe să curgă termenul de îndeplinire a unui act de procedură (ex.: comunicarea hotărârii judecătoreşti).
12. Ce trebuie să cuprindă citaţia?
Răspuns :
1) numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
2) arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;
3) arătarea instanţei şi a sediului ei;
4) numele, domiciliul şi calitatea celui citat;
5) numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;
6) alte menţiuni prevăzute de lege;
7) parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.
13. Absenţa căror menţiuni atrage nulitatea citării?
Răspuns: Cu privire la menţiunile de la punctele 2, 3, 4 şi 7, art.89 alin.2 C.pr.civ. arată expres că lipsa lor atrage nulitatea citării.
14. Care sunt caracteristicile juridice ale citaţiei?
Răspuns: Citaţia este un act oficial (emanând de la instanţă), un înscris cu valoare probatorie (dovedeşte îndeplinirea de către instanţă a obligaţiei de a cita părţile), autentic şi solemn.
15. Cum se poate face dovada citării?
Răspuns: Dovada citării se poate face exclusiv prin adeverinţa de primire a citaţiei, iar nu şi prin alte mijloace de dovadă.
16. Cum se face comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură?
Răspuns: Conform art.86 C.pr.civ., comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se face din oficiu, de către instanţă, prin agenţii ei procedurali sau prin orice alt salariat al instanţei; de asemenea, prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul, în acest din urmă caz instanţa solicitată fiind obligată să ia de îndată măsurile necesare şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. Când comunicarea citaţiei în aceste condiţii nu
este posibilă, ea se face prin poştă prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alt mijloc ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.
17. Care sunt regulile impuse de lege în legătură cu momentul până la care trebuie făcută comunicarea?
Răspuns:
a) sub sancţiunea nulităţii, citaţia trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. Totuşi, termenul de 5 zile poate fi scurtat de către instanţă în pricinile apreciate ca urgente;
b) nici un act de procedură nu poate fi comunicat în zilele de sărbătoare legală, afară doar de cazurile grabnice şi numai cu încuviinţarea prealabilă a preşedintelui.
18. Enumeraţi ipotezele ce trebuie avute în vedere sub aspectul citării şi comunicării actelor de procedură, în ceea ce priveşte domiciliul sau reşedinţa părţii
Răspuns:
a) în cazul părţii domiciliate în România, citarea se face, în mod obişnuit la la domiciliul sau reşedinţa părţii; ea se poate face şi în orice alt loc, însă numai când partea primeşte citaţia;
b) statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, vor fi citaţi la sediul central al administraţiei respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei;
c) persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, vor fi citate la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanţei;
d) asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, vor fi citate la sediul administraţiei lor;
e) cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi falimentului vor fi citaţi prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;
f) cei incapabili vor fi citaţi prin reprezentanţii lor legali. În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;
g) personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, vor fi citaţi prin Ministerul Afacerilor Externe. Cetăţenii români, alţii decât cei prevăzuţi în aliniatul precedent, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, vor fi citaţi prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis;
h) în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, vor fi citaţi printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire;
i) cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, vor fi citaţi potrivit art. 95 C.pr.civ.
j) moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, vor fi citaţi printr-un curator special, numit de instanţă;
k) comunicarea făcută unor persoane fizice aflate în situaţii speciale implică observarea dispoziţiilor legale care o reglementează – art. 87, 90 pct. 6 şi 10 C.pr.civ. (ex.: echipajul unui vas de comerţ, deţinuţii, bolnavii internaţi în spital, incapabilii, moştenitorii până la
intervenirea în proces, militarii).
19. Cum se face dovada comunicării?
Răspuns: Se face prin procesul-verbal întocmit de cel însărcinat cu comunicarea actelor de procedură.
20. Care este natura juridică a procesului-verbal al comunicării?
Răspuns: Este un act solemn şi autentic, făcând dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
21. Ce este nulitatea actului de procedură ?
Răspuns : Este sancţiunea care suprimă, în măsura stabilită prin hotărâre judecătorească, acele efecte ale actului de procedură ce sunt potrivnice scopului urmărit de dispoziţiile legale referitoare la condiţiile sale de validitate.
22. Care sunt cazurile de nulitate a actelor de procedură consacrate de art. 105 C.pr.civ.?
Răspuns :
a) îndeplinirea actului de o instanţă necompetentă;
b) îndeplinirea actului cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent.
23. Cu ce condiţii îndeplinite cumulativ se poate vorbi de îndeplinirea actului cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent?
Răspuns:
a) îndeplinirea actelor de procedură să se fi făcut cu neobservarea formelor legale, deci, generic, cu încălcarea regulilor de desfăşurare a procesului civil privitoare la forma actelor de procedură;
b) să se fi pricinuit o vătămare ca urmare a îndeplinirii actului cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent;
c) vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
24. După ce criterii se clasifică nulităţile actelor de procedură ?
Răspuns:
a) după finalitatea sancţiunii ;
b) după cum sunt sau nu expres prevăzute de lege ;
c) după întinderea efectelor lor ;
d) după întinderea efectelor distructive.
25. Clasificaţi nulităţile actelor de procedură după finalitatea sancţiunii
Răspuns :
a) absolute (de ordine publică), ce intervin în cazul încălcării unor norme imperative;
b) relative, ce intervin în cazul încălcării unor norme dispozitive.
26. Clasificaţi nulităţile actelor de procedură după cum sunt sau nu expres prevăzute de lege
Răspuns :
a) nulităţii exprese (textuale), adică cele prevăzute formal de lege;
b) nulităţi virtuale (implicite), adică cele ce rezultă din spiritul legii.
27. Care este interesul practic al clasificării în nulităţi exprese şi nulităţi virtuale?
Răspuns: Interesul practic al acestei clasificări are în vedere că în cazul nulităţilor exprese vătămarea se presupune până la dovada contrarie (art.105 alin.2 teza finală C.pr.civ.).
28. Clasificaţi nulităţile actelor de procedură după întinderea efectelor lor
Răspuns :
a) nulităţi proprii, adică cele circumscrise actului de procedură făcut cu neobservarea formelor legale;
b) nulităţi derivate, produse prin iradiere de la un act anterior nul către un act subsecvent ce a fost, prin el însuşi, valabil încheiat.
29. Clasificaţi nulităţile actelor de procedură după întinderea efectelor distructive
Răspuns:
a) nulităţi totale (afectează întregul act);
b) nulităţi parţiale (afectează doar o parte a actului de procedură).
Trimiteți un comentariu