joi, 31 martie 2011

Întrebări de drept succesoral (13)

01. Ce sunt legatele?

Răspuns:
Dispoziţiile testamentare referitoare la patrimoniul succesoral (ca întreg, ca o cotă-parte din întreg sau ca dispoziţie referitoare la cutare sau cutare bun) se realizează prin intermediul legatelor.

02. Clasificaţi legatele după obiectul lor

Răspuns:

a) universale;
b) cu titlu universal;
c) particulare.

03. Definiţi legatul universal

Răspuns:
Elementul definitoriu al legatului universal este conferirea vocaţiei eventuale la întregul patrimoniu succesoral.

04. Enumeraţi formulele de desemnare a legatarilor universali

Răspuns:

a) legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile;
b) legatul nudei proprietăţi a tuturor bunurilor succesorale;
c) legatul cotităţii disponibile a moştenirii;
d) legatul stipulat cu privire la surplusul (prisosul) sau a restul bunurilor rămase după plata legatelor particulare sau cu titlu universal.

05. În ce constă legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile?

Răspuns:
Este sinonim cu legatul „întregii averi”, conferind o vocaţie la toate bunurile defunctului.

06. În ce constă legatul nudei proprietăţi a tuturor bunurilor succesorale?

Răspuns:
Nudul proprietar are vocaţia nu numai de a dobândi la stingerea uzufructului elementele care i-au dezmembrat proprietatea (usus şi fructus), aceasta devenind astfel deplină, dar şi dreptul de a dobândi, chiar şi pe timpul dreptului de uzufruct, nuda proprietate a bunurilor care, eventual, reintră în masa succesorală.

07. În ce constă legatul cotităţii disponibile a moştenirii?

Răspuns:
Dă dreptul legatarului să culeagă întreaga moştenire lăsată de defunct dacă nu există rezervatari sau dacă aceştia renunţă la moştenire ori şi-au primit de la defunct în timpul vieţii acestuia donaţii nescutite de raport care acoperă rezerva succesorală.

08. În ce constă legatul stipulat cu privire la surplusul (prisosul) sau a restul bunurilor rămase după plata legatelor particulare sau cu titlu universal?

Răspuns:
Este un legat universal întrucât, pe de o parte, dacă legatarii particulari sau cu titlu universal renunţă la legate sau acestea sunt ineficace, bunurile respective sau cota-parte de moştenire vor reveni legatarului surplusului, iar pe de altă parte, patrimoniul dispunătorului poate primi bunuri după data testamentului, toate acestea revenind, de asemenea, legatarului surplusului, dacă primele legate sunt particulare, sau în cotă-parte, dacă primele legate sunt cu titlu universal.

09. Clasificaţi legatele cu titlu universal

Răspuns:

a) legatul unei fracţiuni din moştenire;
b) legatul tuturor bunurilor imobile;
c) legatul tuturor bunurilor mobile;
d) legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor imobile;
e) legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor mobile.

10. Ce este legatul particular?

Răspuns:
Legatul care se referă la unul sau mai multe bunuri determinate, cele referitoare la imobilele sau mobilele situate într-un anumit loc, legatele al căror obiect este determinat prin natura economică a bunurilor, legatele referitoare la ansambluri de bunuri desemnate global, chiar dacă este vorba de universalităţi de fapt.

11. Ce este pluralitatea de legate şi de câte feluri poate fi?

Răspuns:
Testatorul poate constitui mai multe legate de aceeaşi natură sau de naturi diferite, prin acelaşi testament sau prin testamente succesive. Poate fi vorba despre:
a) legatele constituite în favoarea unor persoane diferite;
b) legatele constituite în favaorea aceleiaşi persoane (cumul de legate).

Read more...

Întrebări de drept succesoral (12)

01. Clasificaţi testamentele

Răspuns:

a) olograf;
b) făcut prin act autentic;
c) în formă mistică;
d) testamente privilegiate;
e) testamentul internaţional.

02. Definiţi testamentul olograf

Răspuns:
Testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator cu mâna lui.

03. Enumeraţi avantajele şi dezavantajele testamentului olograf

Răspuns:
Avantaje sunt:
a) gratuitatea;
b) simplicitatea;
c) păstrarea secretului asupra existenţei şi conţinutului său.

Dezavantaje:
a) poate fi uşor pierdut sau sustras;
b) poate fi defăimat ca fals.

04. Care sunt cerinţele pe care trebuie să le întrunească testamentul olograf?

Răspuns:

a) scrierea trebuie să fie manuscrisă;
b) trebuie să fie datat;
c) trebuie să fie semnat.

05. Testamentul dactilografiat poate fi asimilat testamentului olograf?

Răspuns:
Nu, întrucât scrierea este impersonală, adică identică sau nediferenţiată.

06. Care este sancţiunea lipsei datei sau a datării incomplete în cazul testamentului olograf?

Răspuns:
Nulitatea absolută a testamentului.

07. Definiţi testamentul autentic

Răspuns:
Acela care este adeverit de autoritatea anume investită în acest scop.

08. Enumeraţi avantajele şi dezavantajele testamentului autentic

Răspuns:
Avantajele sunt:
a) forţa probantă a oricărui înscris autentic;
b) conservarea unui exemplar al testamentului la biroul notarului;
c) testatorul poate beneficia de sfaturile şi îndrumările notarului care instrumentează testamentul;
d) poate fi utilizat de persoanele care nu ştiu sau nu pot să scrie.

Dezavantaje:
a) este mai costisitor;
b) poate ajunge mai uşor la cunoştinţa unor persoane fără ca testatorul să dorească acest lucru, datorită unei indiscreţii a notarului;
c) necesită un oarecare efort pentru îndeplinirea formalităţilor.

09. În ce constă forţa probantă a testamentului autentic?

Răspuns:
Face credinţă până la înscrierea în fals.

10. Definiţi testamentul mistic

Răspuns:
Este scris de testator sau de o altă persoană la cererea şi după voinţa testatorului, semnat de testator şi secretizat prin sigilarea lui înaintea sau chiar cu ocazia prezentării lui autorităţii publice competente pentru a lua declaraţia testatorului că este al lui şi a întocmit un proces-verbal în acest sens.

11. Care sunt fazele testamentului mistic?

Răspuns:

a) faza redactării;
b) faza prezentării la notar pentru realizarea suprascrierii.

12. Enumeraţi formele testamentelor privilegiate

Răspuns:

a) testamentul militarilor;
b) testamentul făcut în timp de boală contagioasă;
c) testamentul făcut pe mare.

Read more...

Întrebări de drept succesoral (11)

01. În ce condiţii este valabil legatul lucrul altuia?

Răspuns:
Legatul lucrul altuia este valabil în cazul în care testatorul a dispus în cunoştinţă de cauză, ştiind că bunul nu-i aparţine, prezumându-se că dispunătorul a dorit ca moştenitorii săi să achiziţioneze acel bun şi să-l transmită legatarului, iar în cazul în care testatorul a dispus de bun crezând că este al său, legatul nu este valabil întrucât dispunătorul s-a aflat în eroare.

02. Diferenţiaţi legatul lucrul altuia de dreptul de creanţă asupra moştenirii

Răspuns:
Pentru a fi vorba de legatul lucrului altuia este necesar ca obiectul acestuia să îl constituie un bun individual determinat, iar momentul care se are în vedere este acela al deschiderii moştenirii, iar nu cel al actului de dispoziţie.

În cazul legatului având ca obiect o anumită cantitate de bunuri de gen, este vorba de un drept de creanţă asupra moştenirii, iar nu despre un drept de proprietate care trebuie să se regăsească în masa succesorală la data decesului testatorului, cel ţinut la executarea legatului fiind obligat să procure bunuri de natura celor care formează obiectul liberalităţii de o calitate medie şi să le predea legatarului.

03. Care este soarta legatului făcut din eroare?

Răspuns:
Este anulabil.

04. Care este cauza testamentului?

Răspuns:
Motivul impulsiv şi determinant pentru dispunător de a face liberalitatea, care, prin reprezentarea mentală a unui scop anume, diferă de la caz la caz.

05. Cum se face proba inexistenţei, a falsităţii, a caracterului ilicit sau imoral al cauzei testamentului?

Răspuns:
Prin orice mijloc de dovadă, indiferent dacă rezultă din indicii intrinseci (cuprinse în) sau extrinseci (exterioare) testamentului.

06. Care este sancţiunea inexistenţei cauzei, cauzei false, cauzei ilicite sau imorale a testamentului?

Răspuns:
Nulitatea absolută.

07. În ce constă caracterul solemn al testamentului?

Răspuns:
Testamentul este un act căruia i se impun ad validitatem îndeplinirea unor condiţii de formă.

08. Enunţaţi regulile comune tuturor testamentelor

Răspuns:

a) exigenţa unui înscris;
b) testamentele conjunctive sunt interzise.

09. Ce se întâmplă în situaţia în care testamentul făcut de defunct este pierdut sau distrus?

Răspuns:
Dacă dispariţia instrumentului probator a avut loc datorită unui caz de forţă majoră sau caz fortuit, dovada se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv martori şi prezumţii.

10. Ce trebuie să dovedească cel care se pretinde legatar în cazul unui testament pierdut sau distrus?

Răspuns:

a) faptul că testamentul a existat şi a fost valabil;
b) faptul că a dispărut sau că a pierit indiferent de voinţa testatorului;
c) conţinutul testamentului.

11. Ce este testamentul conjunctiv?

Răspuns:
Acela prin care două sau mai multe persoane testează prin acelaşi act una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treia persoane.

12. Cum se sancţionează lipsa formei în materie de testamente?

Răspuns:
Nulitatea absolută.

13. Cu ce echivalează ratificarea sau confirmarea unui testament nul pentru lipsa formei?

Răspuns:
Renunţarea moştenitorilor la dreptul de a opune legatarilor acel viciu de formă.

Read more...

Întrebări de drept succesoral (10)

01. Enumeraţi incapacităţile de a dispune prin testament

Răspuns:

a) incapacităţi absolute;
b) incapacităţi relative.

02. Enumeraţi incapacităţile de a primi prin testament

Răspuns:

a) de folosinţă;
b) de exerciţiu.

03. Enumeraţi incapacităţile absolute de a dispune prin testament

Răspuns:

a) incapacitatea minorilor;
b) incapacitatea interzişilor judecătoreşti.

04. Enumeraţi incapacităţile relative de a dispune prin teastament

Răspuns:
Incapacitatea minorilor între 16-18 ani de a dispune în favoarea tutorilor lor.

05. Enumeraţi incapacităţile absolute de a primi prin testament

Răspuns:

a) incapacitatea persoanelor viitoare;
b) incapacitatea persoanelor incerte;
c) incapacitatea străinilor şi apatrizilor de a dobândi prin legate particulare terenuri în România.

06. Enumeraţi incapacităţile relative de a primi prin testament

Răspuns:

a) incapacitatea tutorelui de a primi legate de la pupilul său atâta timp cât socotelile definitive ale tutelei nu au fost date şi primite;
b) medicii şi farmaciştii nu pot primi legate de la persoanele pe care le-au îngrijit în ultima boală de care acestea au decedat, dacă liberalitatea a fost făcută în cursul acelei boli;
c) preoţii nu pot primi legate de la cei pe care i-au asistat religios în cursul ultimei boli;
d) ofiţerii de marină nu pot primi legate de la călătorii aflaţi la bordul navelor în cursul călătoriilor maritime.

07. Cine sunt cei vizaţi de incapacităţile de exerciţiu?

Răspuns:

a) minorii;
b) interzişii judecătoreşti;
c) unele persoane juridice.

08. Diferenţiaţi interpunerea de persoane de noţiunea de legat cu sarcini

Răspuns:
În timp ce interpunerea de persoane presupune cu necesitate o simulaţie, adică crearea unei aparenţe în sensul că beneficiarul liberalităţii este o anumită persoană, dar beneficiarul real este o altă persoană care este ocultată, legatul cu sarcini exclude ideea simulaţiei, implicând doar obligarea unei persoane gratificate printr-o liberalitate de a transmite în tot sau în parte emolumentul acelei liberalităţi unui terţ beneficiar al sarcinii.

09. Care este sancţiunea simulaţiei prin interpunere de persoane?

Răspuns:
Nulitatea absolută.

10. Care este obiectul testamentului?

Răspuns:
Fie subrogarea legatarului în poziţia de titular al întregului patrimoniu sau unei cote părţi din patrimoniul defunctului (cazul legatului universal sau cu titlu universal), fie transferul unor anumite drepturi reale sau de creanţă din patrimoniul dispunătorului în cel al legatarului (cazul legatului particular).

Read more...

miercuri, 30 martie 2011

Întrebări de drept succesoral (09)

01. În ce constă legatul alternativ sau dublu condiţionat?

Răspuns:
Instituirea de către testator a două persoane ca legatari sub una şi aceeaşi condiţie, dar pentru un legatar acea condiţie este rezolutorie, iar pentru celălalt suspensivă.

02. Definiţi fiducia

Răspuns:
Actul juridic prin care o persoană, fiduciarul, dobândeşte de la o altă persoană, fiduciant, un drept patrimonial, dar cu obligaţii care îi limitează exerciţiul, printre care figurează în general aceea de a transfera acest drept, la termenul fixat, fie fiduciantului, fie unui terţ beneficiar.

03. Ce este legatul de residuo sau de eo quod superesit?

Răspuns:
Dispoziţia testamentară prin care un testator lasă bunuri unui prim legatar în ideea că la deecsul acestuia ceea ce va rămâne din aceste bunuri, numit reziduu, să fie cules de un terţ beneficiar ales de testator.

04. Care este sancţiunea încălcării prohibiţiei substituţiilor fideicomisare?

Răspuns:
Nulitatea absolută atât în privinţa instituitului, cât şi în privinţa substituitului.

05. Cum se prezintă consimţământul în cazul testamentului?

Răspuns:
Act juridic unilateral exprimând voinţa testatorului. Nu poate produce efecte decât:
a) dacă există, adică nu este afectat de o tulburare mentală din partea dispunătorului;
b) dacă este neviciat, adică neafectat de vicii de consimţământ.

06. Cum se mai numeşte lipsa discernământului testatorului?

Răspuns:
Insanitate de spirit.

07. Cine trebuie să facă proba insanităţii de spirit?

Răspuns:
Cel care alegă nevalabilitatea testamentului.

08. Care este sancţiunea insanităţii de spirit?

Răspuns:
Nulitatea relativă.

09. Acţiunea în anulare pentru vicii de consimţământ poate coexista cu acţiunea în anulare pentru insanitate de spirit în cazul aceluiaşi testament?

Răspuns:
Cele două acţiuni sunt incompatibile, întemeindu-se pe cauze care se exclud reciproc.

10. În ce constă eroarea asupra cauzei testamentului?

Răspuns:
Poate să se confunde cu eroarea asupra calităţilor legatarului, dar poate fi şi independentă de aceasta.

11. Care sunt formele specifice ale dolului în materie testamentară?

Răspuns:

a) captaţia;
b) sugestia.

Read more...

Întrebări de drept succesoral (08)

01. Care este statutul moştenirilor pe care le culege statul?

Răspuns:
Moştenirile rămase în desherenţă.

02. Cum se prezintă moştenirile vacante?

Răspuns:

a) fără succesori care să le poată culege, întrucât la data deschiderii moştenirii fie nu există nici un succesor legal sau testamentar în viaţă, fie succesorii legali în viaţă la data deschiderii succesiunii sunt cu toţii nerezervatari şi au fost exheredaţi total de defunct, fie succesorii legali sau testamentari în viaţă renunţă la moştenire sau sunt nedemni cu toţii;
b) există legate cu titlu universal care acoperă întreaga moştenire sau particulare care consumă tot emolumentul moştenirii.

03. Definiţi testamentul în temeiul art. 802 C.civ.

Răspuns:
Un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetării sale din viaţă, de tot sau o parte din avutul său.

04. Enumeraţi trăsăturile testamentului

Răspuns:

a) act unilateral şi personal;
b) act solemn;
c) act de dispoziţie cu titlu gratuit;
d) act mortis causa;
e) act revocabil.

05. În ce constă caracterul unilateral şi personal al testamentului?

Răspuns:
Testamentul este un act juridic unilateral întrucât ia naştere exclusiv din voinţa testatorului. Este şi un act eminamente personal, neputând fi realizat decât de testator, iar nu şi prin mandatar.

06. În ce constă caracterul solemn al testamentului?

Răspuns:
Manifestarea de voinţă a testatorului trebuie să îmbrace ad validitatem una din formele anume prevăzute de lege.

07. În ce constă caracterul de act de dispoziţie cu titlu gratuit al testamentului?

Răspuns:
Testamentul este un act juridic de esenţa căruia sunt actele de dispoziţie cu titlu gratuit mortis causa, adică legatele.

08. Se poate pune problema exercitării abuzive a dreptului testatorului de a-şi revoca dispoziţiile testamentare anterioare?

Răspuns:
Nu, întrucât acest drept este discreţionar.

09. Ce este substituţia fideicomisară?

Răspuns:
Orice dispoziţie prin care autorul unei liberalităţi însărcinează persoana gratificată de a conserva întreaga sa viaţă bunurile donate sau legate pentru a le transmite la moartea sa unei alte persoane desemnate de dispunător (art. 803 C.civ.).

10. Cum se numesc participanţii la substituţia fideicomisară?

Răspuns:
Primul gratificat se numeşte instituit (sau grevat), iar cel de-al doilea substituit.

11. Care este caracteristica substituţiei fideicomisare?

Răspuns:
Aceasta este o manifestare de voinţă care se referă la o dublă dispoziţie cu privire la acelaşi obiect, implicând indisponibilizarea obiectului legatului în patrimoniul instituitului pe tot parcursul vieţii acestuia.

12. Ce este substituţia vulgară?

Răspuns:
O singură liberalitate făcută în favoarea a doi gratificaţi, dintre care unul principal, chemat în primul rând să culeagă liberalitatea, iar celălalt subsidiar, chemat să culeagă liberalitatea doar dacă gratificatul principal nu vrea (fiind renunţător) sau nu poate (fiind predecedat) primi acea liberalitate.

13. Este permisă substituţia vulgară?

Răspuns:
Da.

14. Care sunt considerentele care stau la baza interdicţiei substituţiei fideicomisare?

Răspuns:

a) suprimarea puterii nobiliare;
b) incapacitatea persoanelor viitoare de a primi cu titlu gratuit;
c) promovarea creditului şi a liberei circulaţii a bunurilor.

15. Enumeraţi elementele constitutive ale substituţiei fideicomisare

Răspuns:

a) existenţa a două liberalităţi succesive;
b) obligarea primului gratificat (instituitul) la conservarea şi transmiterea obiectului legatului celui de-al doilea gratificat (substituitului);
c) reportarea transmiterii legatului către substituit la momentul şi ca urmare a decesului instituitului.

Read more...

Întrebări de drept succesoral (07)

01. Care este componenţa clasei a treia de moştenitori (a ascendenţilor ordinari)?

Răspuns:
Bunicii, străbunicii, stră-străbunicii defunctului etc.

02. Cum se face repartizarea moştenirii între ascendenţii ordinari?

Răspuns:
Conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete între rudele de acelaşi grad.

03. Care sunt caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al ascendenţilor ordinari ?

Răspuns :

a) reprezentarea succesorală este exclusă;
b) nu sunt moştenitori rezervatari ;
c) nu au obligaţia de raport al donaţiilor ;
d) sunt moştenitori sezinari.

04. Care este componenţa clasei a patra de moştenitori (a colateralilor ordinari)?

Răspuns:
Unchii, mătuşile, verii primari, fraţii şi surorile bunicilor defunctului.

05. Cum se face repartizarea moştenirii între colateralii ordinari?

Răspuns:
Conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete între rudele de acelaşi grad.

06. Care sunt caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al colateralilor ordinari ?

Răspuns :

a) pot moşteni doar în nume propriu ;
b) nu sunt moştenitori rezervatari ;
c) nu sunt moştenitori sezinari ;
d) nu datorează raportul donaţiilor.

07. Când încetează căsătoria (şi deci dreptul soţului supravieţuitor de a moşteni) ?

Răspuns :
În ziua când hotărârea de divorţ va rămâne irevocabilă. Până la această dată, soţul moşteneşte, chiar dacă unul dintre soţi decedează după pronunţarea divorţului în primă instanţă.

08. Care sunt drepturile conferite soţului supravieţuitor de Legea nr. 319/1944?

Răspuns:

a) în concurs cu descendenţii defunctului, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul şi de numărul acestora, ¼ din moştenire;
b) în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi ai defunctului, atunci când vin împreună la moştenire, indiferent de numărul acestora, 1/3 din moştenire;
c) în concurs fie doar cu părinţii defunctului sau unul dintre aceştia, fie doar cu fraţii sau surorile defunctului ori descendenţii acestora, indiferent de numărul lor, ½ din moştenire;
d) în concurs cu ascendenţii ordinari (moştenitorii din clasa a treia) sau cu colateralii ordinari (moştenitori din clasa a patra), în ambele cazuri, indiferent de numărul acestora, ¾ din moştenire;
e) în ipoteza în care nu există moştenitori legali în nici una din cele patru clase şi nu există nici moştenitori testamentari, soţul supravieţuitor va culege întreaga moştenire.

09. Cum se prezintă drepturile de moştenire proprii ale soţului supravieţuitor în caz de bigamie?

Răspuns:
Cota parte calculată în temeiul Legii nr. 319/1944 se va împărţi între soţii supravieţuitori de bună-credinţă.

10. Cum se face imputarea cotei soţului supravieţuitor asupra masei succesorale?

Răspuns:
Atunci când soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori se va proceda mai întâi la stabilirea cotei soţului supravieţuitor raportat la întreaga moştenire, după care partea de moştenire rămasă se va împărţi între ceilalţi moştenitori conform cotelor de moştenire prevăzute de lege.

11. Enumeraţi caracterele juridice ale dreptului de moştenire al soţului supravieţuitor

Răspuns:

a) soţul supravieţuitor poate veni la moştenirea defunctului numai în nume propriu, iar nu şi prin reprezentare;
b) este moştenitor rezervatar;
c) datorează raportul donaţiilor primite de la defunct în cazul în care vine la moştenire împreună cu descendenţii defunctului;
d) nu este moştenitor sezinar.

12. În ce constă dreptul temporar de abitaţie al soţului supravieţuitor asupra casei de locuit?

Răspuns:
Soţul supravieţuitor care nu are o locuinţă proprie, va avea până la executarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz, cel puţin timp de un an de la încetarea din viaţă a soţului său, un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit, dacă aceasta face parte din succesiune (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 319/1944).

13. Care sunt caracterele juridice ale dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor?

Răspuns:

a) este un drept care izvorăşte direct din lege;
b) este un drept real;
c) este un drept temporar;
d) este un drept real strict personal.

Read more...

marți, 29 martie 2011

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (08)

01. Definiţi auxiliarii independenţi

Răspuns:
Sunt acele persoane care, în mod profesional, cooperează şi-i ajută pe comercianţi în activitatea lor.

02. Ce este mijlocirea?

Răspuns:
Acea activitate prin care o persoană numită mijlocitor urmăreşte ca 2 persoane să încheie o afacere şi graţie diligenţei şi activităţii sale specifice le determină să încheie contractul avut în vedere.

03. Care este condiţia ca mijlocitorul să aibă vreun drept la remunerare?

Răspuns:
Tratativele trebuie să ducă la încheierea contractului, indiferent de îndeplinirea ulterioară a obligaţiilor.

04. Enumeraţi caracteristicile mijlocitorului

Răspuns:

a) nu este reprezentantul nici uneia din părţile actului de comerţ pe care-1 mijloceşte; el se mărgineşte să pună părţile în contact şi să facă demersuri pentru a le determina să încheie actul;
b) este un auxiliar independent, între el şi părţile interesate stabilindu-se un contract de locaţiune al serviciilor;
c) mijlocitorul profesionist este considerat comerciant dacă mijloceşte acte de comerţ şi nu acte de drept civil, situaţie în care are toate obligaţiile profesionale ale comerciantului;
d) are drept la un comision din momentul perfectării actului de comerţ între părţile interesate, independent de soarta ulterioară a acestui act (reziliere, neexecutare, etc.).

05. De câte feluri sunt agenţii de bursă?

Răspuns:

a) intermediari de bursă (brokeri);
b) comercianţi de bursă (dealeri).

06. Definiţi agentul de comerţ

Răspuns:
Persoana fizică sau juridică a cărei activitate independentă, cu caracter profesional şi de durată constă în a trata şi încheia afaceri comerciale, ceea ce îi deosebeşte de mandatari, în numele şi pe socoteala unui mandant (comerciant) faţă de care nu se află într-o legătură de subordonare. Agentul de comerţ acţionând ca profesionist, autonom, plasează produsele unuia sau mai multor comercianţi într-o anumită zonă sau îndeplinesc pentru aceştia diverse operaţiuni comerciale, furnizează informaţii privind condiţiile pieţei, colectează comenzi pe care le transmite mandantului, tratează şi încheie afaceri comerciale.

07. Enumeraţi caracteristicile agentului de comerţ

Răspuns:

a) stabilitatea;
b) exclusivitatea teritorială;
c) calitatea de mandatar sau reprezentant.

08. Ce sunt mijloacele economice?

Răspuns:
Totalitatea activelor materiale şi băneşti care servesc la desfăşurarea activităţii comerciantului. Aceste active se prezintă sub forma mijloacelor fixe şi mijloacelor circulante.

09. Ce sunt mijloacele fixe?

Răspuns:
Bunuri materiale care iau parte la mai multe cicluri de producţie, consumându-se treptat şi transferându-şi parţial valoarea asupra produselor fabricate, pe măsura utilizării lor (amortizare). Această grupă de mijloace economice se poate diviza în mai multe subgrupe, în raport de diferite criterii.

10. Clasificaţi mijloacele fixe după natura activităţii lor economice

Răspuns:

a) active fixe productive;
b) active fixe neproductive.

11. Clasificaţi mijloacele fixe după caracterul şi destinaţia lor în producţie?

Răspuns:

a) clădiri, maşini de forţă, utilaje;
b) instalaţii de lucru;
c) aparate de măsură, control şi reglare;
d) mijloace de transport;
e) animale;
f) plantaţii;
g) inventar gospodăresc etc.

12. Clasificaţi mijloacele fixe după apartenenţa lor

Răspuns:

a) proprii;
b) închiriate.

13. Ce sunt mijloacele circulante?

Răspuns:
Bunuri destinate să asigure continuitatea producţiei şi circulaţiei mărfurilor. Ele se consumă în întregime, în fiecare ciclu de producţie, îşi schimbă forma materială şi trec succesiv prin fazele de aprovizionare, producţie şi desfacere.

14. Clasificaţi mijloacele circulante

Răspuns:

a) active circulante materiale;
b) active circulante băneşti;
c) plasamente şi active circulante în decontare.

15. Ce sunt activele circulante materiale?

Răspuns:
Materii prime, materiale, combustibili, semifabricate, producţie neterminată, produse finite, ambalaje.

16. Ce sunt activele circulante băneşti?

Răspuns:
Sume de bani aflate în casieria unităţii, în conturi la diferite bănci, acreditive, carnete de cecuri etc.

17. Ce sunt activele circulante în decontare?

Răspuns:
Valori materiale sau băneşti avansate de societate unor firme sau persoane fizice care urmează să fie decontate ulterior (efectele comerciale mai importante fiind: cambia, biletul la ordin, cecul, warantul etc.).

Read more...

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (07)

01. De câte feluri sunt reprezentările pe care le întâlnim în comerţ?

Răspuns:

a) exclusivă;
b) colectivă.

02. Ce este reprezentarea exclusivă?

Răspuns:
Aceea în virtutea căreia o persoană îşi asuma sarcina să încheie operaţiuni pe socoteala şi în numele altei persoane, dar cu condiţia ca persoana pentru care se încheie operaţiunea să nu aibă dreptul să-şi aleagă vreun alt reprezentant în ţară sau în circumscripţia în care îşi desfăşoară activitatea persoana aleasă de el ca reprezentant.

03. Ce este reprezentarea colectivă?

Răspuns:
Când operaţiunile juridice ale unui comerciant sunt încheiate de mai mulţi reprezentanţi laolaltă.

04. Ce este reprezentarea indirectă?

Răspuns:
În raporturile dintre reprezentant şi terţ, actul juridic încheiat produce efecte numai în patrimoniul reprezentantului, dar pe baza raporturilor interne dintre reprezentant şi reprezentat efectele actului juridic se produc în patrimoniul reprezentatului care este adevăratul titular, care este adevăratul beneficiar al acestor efecte. Acest raport intim de reprezentare este opozabil creditorilor şi avânzilor cauză ai reprezentatului. Prin urmare, reprezentarea indirectă a drepturilor între terţi şi reprezentat deşi între ei nu există raporturi juridice.

05. Enumeraţi situaţiile în care încetează reprezentarea

Răspuns:

a) revocarea împuternicirii;
b) interdicţia;
c) renunţarea la însărcinare;
d) insolvabilitatea;
e) moartea;
f) lichidarea judiciară.

06. Ce sunt auxiliarii dependenţi?

Răspuns:
Persoanele prin intermediul cărora comercianţii încheie acte juridice comerciale şi care se află în raporturi de munca sau subordonare cu comercianţii, fiind, de regulă, salariaţii acestora.

07. Ce sunt prepuşii?

Răspuns:
Persoane însărcinate cu comerţul în locul patronului lor.

08. Care sunt diferenţele dintre prepuşi şi reprezentanţi?

Răspuns:

a) prepusul se deosebeşte de oricare reprezentant prin: sfera întinsă de activitate şi prin locul unde îşi desfăşoară activitatea. El nu este chemat să încheie o operaţiune, un act izolat în numele comerciantului, ci încheie toate actele referitoare la comerţul reprezentatului sau la o ramură distinctă din comerţul acestuia.
b) prepuşii se deosebesc de ceilalţi reprezentanţi şi prin locul unde îşi desfăşoară activitatea şi anume la sediul comerciantului sau la o sucursală, pe când ceilalţi reprezentanţi îşi pot exercita împuternicirea oriunde. Prepusul este substituitul unui comerciant la locul negoţului.

09. O persoană care trebuie să supună spre aprobare patronului toate actele pe care vrea să le încheie are calitatea de prepus?

Răspuns:
Nu.

10. Care este întinderea puterilor prepusului?

Răspuns:
Puterea de reprezentare a prepusului este generală şi permanentă.

11. Cum încetează calitatea de prepus?

Răspuns:

a) Revocarea împuternicirii;
b) Renunţarea prepusului;
c) Moartea, interdicţia, insolvabilitatea şi lichidarea judiciară (falimentul) comerciantului sau a prepusului.

12. Ce sunt comisii pentru negoţ?

Răspuns:
Prepuşii pentru vânzarea în detaliu a mărfurilor. Sunt salariaţi ai comerciantului care îl ajută pe acesta în interiorul localului, în desfăşurarea activităţii şi sub supravegherea sa. Ei sunt salariaţi însărcinaţi să intre în raporturi juridice cu clientela.

13. Ce sunt comisii călători pentru comerţ?

Răspuns:
Denumiţi şi comişi voiajori ori comerciali sunt auxiliari independenţi, salariaţi ai comerciantului retribuiţi cu un salariu fix sau cu un comision pentru fiecare afacere încheiată.

14. De câte feluri sunt comisii voiajori?

Răspuns:

a) comişi voiajori cu reprezentanţă (au puterea de a încheia contracte care îi obligă pe patroni);
b) comişi voiajori fără reprezentanţă (au ca scop numai de a colecta oferte sau comenzi pentru patroni, care urmează să fie aprobate de către comerciant).

Read more...

luni, 28 martie 2011

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (06)

01. Enumeraţi tipurile de organizare asociativă

Răspuns:

a) societatea în nume colectiv;
b) societatea în comandită simplă;
c) societatea în comandită pe acţiuni;
d) societatea pe acţiuni;
e) societatea cu răspundere limitată.

02. Care este criteriul folosit de art. 2 din Legea nr. 31/1990 în vederea clasificării societăţilor comerciale?

Răspuns:
Întinderea obligaţiilor pe care asociaţii şi le asumă pentru datoriile contractate de societate în cursul activităţii sale statutare. Din acest punct de vedere avem:
a) societăţi ai căror asociaţi răspund nemărginit şi solidar pentru pasivul comun;
b) societăţi ai căror asociaţi pot fi urmăriţi de creditorii societăţii pentru datoriile entităţii colective, numai în limita aportului fiecăruia dintre ei.

03. Care este cauza pentru care societatea în nume colectiv s-a bucurat de un maxim de credit?

Răspuns:
Capitalul social constituie o garanţie importantă pentru creditorii sociali, fiind excluşi creditorii personali ai asociaţilor, în plus, fiecare dintre asociaţi răspunde integral şi solidar, cu întregul său patrimoniu personal, pentru datoriile societăţii. Astfel, creditorii societăţii, care vor fi plătiţi în principal din bunurile sociale, vor avea, între altele, un drept de gaj asupra averii oricărui asociat, indiferent că asupra fiecăruia dintre averile asociaţilor vin în concurs şi creditorii proprii ai acestora.

04. Care sunt cele două categorii de membri ai societăţii în comandită simplă?

Răspuns:

a) comanditaţii;
b) comanditarii.

05. Care este răspunderea comanditaţilor în societatea în comandită simplă?

Răspuns:
Exact ca şi cea a asociaţilor în SNC.

06. Care este răspunderea comanditarilor?

Răspuns:
Comanditarul furnizează un capital, care va face parte din capitalul social, şi la nivelul căruia îşi mărgineşte şi riscurile.

07. Care sunt asemănările şi deosebirile dintre membrii comanditari ai SCS şi împrumutătorii din contractul de împrumut?

Răspuns:
Împrumutătorul îşi recuperează banii dacă împrumutatul face afaceri nerentabile, pe când comanditarul îşi asumă riscul ca aportul său la capitalul social să fie preluat de creditorii societăţii; apoi, împrumutătorul nu are dreptul să intervină în afacerile societăţii, în timp ce comanditarul este asociat.

08. Ce sunt regiile autonome?

Răspuns:
Întreprinderi publice care se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare - precum şi în unele domenii aparţinând unor ramuri stabilite de guvern.

09. De câte feluri sunt cooperativele?

Răspuns:

a) de producţie;
b) de consum.

10. Enumeraţi categoriile de auxiliari ai comercianţilor

Răspuns:

a) auxiliarii dependenţi (prepuşii, comisvoiajorii şi comisii pentru negoţ);
b) auxiliarii autonomi sau independenţi (mijlocitorii, agenţii de bursă şi agenţii de comerţ).

11. Ce este reprezentanţa sau reprezentarea comercială?

Răspuns:
Operaţie juridică prin care o persoană numită reprezentant încheie acte juridice cu terţii în numele şi pe seama altei persoane numită „reprezentat", cu consecinţă că efectele actelor juridice încheiate - drepturi şi obligaţiuni - se produc direct în persoana reprezentatului.

12. În ce constă derogarea de la regula relativităţii contractelor pe care o instituie reprezentarea?

Răspuns:
Reprezentarea este o formă anormală de contractare în care beneficiarul convenţiei (reprezentatul) nu intervine la încheierea sa, ci însărcinează o altă persoană (reprezentantul) să manifeste voinţa pentru sine, efectele actului juridic producându-se în patrimoniul reprezentantului.

13. De câte feluri este reprezentarea în dreptul privat?

Răspuns:

a) convenţională sau voluntară;
b) necesară sau legală.

14. Ce este reprezentarea necesară?

Răspuns:
Reprezentanţa ce izvorăşte din lege (tutorele sau curatorul; contractul de societate în nume colectiv).

15. Ce este reprezentarea voluntară?

Răspuns:
Instituţia juridică în virtutea căreia o persoană împuterniceşte pe o altă persoană să încheie acte juridice pe numele şi pe socoteala sa.

16. Se poate face confuzie între reprezentare şi mandat sau comision?

Răspuns:
Nu.

17. Care sunt condiţiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească reprezentarea?

Răspuns:

a) să existe un raport de reprezentare, autorizaţie sau împuternicire;
b) intenţia de a reprezenta;
c) voinţa valabilă a reprezentantului.

18. Care sunt efectele reprezentării în raporturile dintre reprezentat şi terţ?

Răspuns:
Efectul esenţial al reprezentării constă în aceea că actele juridice încheiate de reprezentant produc efecte juridice active sau pasive numai în patrimoniul reprezentatului, în consecinţă, numai reprezentatul trebuie să aibă capacitatea de a contracta; el trebuie să aibă voinţă liberă şi neviciată, întrucât numai el este titular de drepturi şi obligaţiuni. Reprezentantul trebuie să aibă doar discernământ, dar teoretic ar putea avea şi o capacitate juridică restrânsă.

Calitatea de comerciant şi natura comercială a operaţiunii se analizează cu referire la reprezentant. Actul juridic încheiat de reprezentant îl obligă însă pe reprezentat numai dacă a fost încheiat în limitele împuternicirii.

19. Care sunt efectele reprezentării faţă de reprezentant?

Răspuns:
Actul juridic încheiat nu produce efecte faţa de reprezentant, în schimb, reprezentantul datorează despăgubiri terţului, pentru eventualele prejudicii cauzate cu rea credinţă, prin depăşirea împuternicirii sau din culpă. Reprezentantul îşi poate substitui o altă persoană cu condiţia ca o atare substituire să nu-i fi fost interzisă şi ca actul în legătură cu care operează substituirea să facă parte din acele acte în privinţa cărora practica admite o atare operaţie.

Read more...

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (05)

01. Ce este societatea comercială?

Răspuns:
O întreprindere pe care una sau mai multe persoane o organizează prin actul constitutiv, în vederea realizării de beneficii (ca subiect de drept autonom sau şi fără această însuşire), afectându-i bunurile necesare pentru îndeplinirea de fapte de comerţ corespunzător obiectului statutar de activitate.

02. În ce constă dubla natură juridică a societăţii comerciale?

Răspuns:

a) contract (pactul societar);
b) formă instituţionalizată căreia i se atribuie personalitate juridică.

03. Definiţi contractul de societate

Răspuns:
Acordul de voinţă prin care două sau mai multe persoane consimt să constituie, prin aporturi individuale, un fond comun, destinat unei activităţi lucrative, desfăşurate împreună, prin îndeplinirea de acte de comerţ, în scopul de a împărţi foloasele realizate.

04. Enumeraţi caracteristicile contractului de societate

Răspuns:

a) consensual;
b) patrimonial;
c) oneros;
d) comutativ;
e) comercial.

05. Cât de consensual este contractul de societate?

Răspuns:
Consensualismul nu trebuie absolutizat. Părţile care încheie contractul de înfiinţare a societăţii comerciale beneficiază de libertatea de voinţă în anumite condiţii stabilite prin dispoziţii legale imperative, referitoare mai ales la obiectul de activitate al entităţii colective.

06. Se poate considera că contractul de societate ar avea caracter aleatoriu?

Răspuns:
Faptul că rezultatele economice ale activităţii desfăşurate în comun se pot solda şi cu eventuale pierderi, nu numai cu beneficii, nu transformă contractul de societate într-o operaţiune aleatorie. Elementul de incertitudine constând în riscul de deficit nu prezintă relevanţă pentru caracterizarea, sub acest aspect, a contractului de societate.

07. Enumeraţi elementele constitutive ale contractului de societate

Răspuns:
Este vorba despre elementele generale (comune tuturor contractelor):
a) capacitatea;
b) consimţământul;
c) obiectul;
d) cauza.

08. Pentru ce tip de societate eroarea asupra persoanei atrage nulitatea relativă a contractului de societate?

Răspuns:
Societăţile de persoane (nu şi cele de capitaluri).

09. În ce condiţii dolul afectează consimţământul acordat în favoarea unui contract de societate?

Răspuns:
Dolul trebuie să îndeplinească condiţia de a emana de la toţi coasociaţii, în caz contrar nu se poate anula contractul, nici măcar parţial.

10. În ce constau atenuările de la dreptul comun pe care le atrage constatarea judecătorească a unei cauze de nulitate a contractului de societate?

Răspuns:
În cazul în care cocontractanţii sunt numeroşi, se merge pe ideea de a nu fi afectate raporturile juridice plurilaterale mai mult decât este necesar. Derogarea se face prin izolarea sancţiunii în sfera raportului juridic viciat.

11. Ce se înţelege prin obiectul contractului de societate?

Răspuns:
Ansamblul de operaţiuni pe care aceasta urmează să le îndeplinească în vederea realizării de beneficii de către asociaţii în cauză.

12. Enumeraţi caracteristicile obiectului contractului de societate

Răspuns:

a) determinat sau determinabil (dacă aportul constă într-un bun);
b) posibil;
c) personal (dacă aportul constă dintr-un fapt sau activitatea unui asociat);
d) licit.

13. Ce este aportul asociaţilor?

Răspuns:
Valoarea patrimonială cu care orice asociat convine (prin actul constitutiv dar şi prin subscripţii ulterioare) să contribuie la alcătuirea sau majorarea capitalului social, în condiţiile şi în termenele stipulate. Ca orice alt act juridic patrimonial, are două laturi distincte: manifestarea de voinţă, prin care asociatul se obligă să contribuie la constituirea capitalului social, şi un fapt juridic, constând în predarea (la data convenită) a bunului subscris.

14. Cum se numeşte obligaţia constând în manifestarea acordului de a contribui la formarea capitalului social prin semnarea prospectului de emisiune a acţiunilor, lansat de fondatori?

Răspuns:
Subscripţie.

15. Cum se numeşte operaţiunea prin care asociatul predă bunul sau îşi cesionează dreptul ce reprezintă aportul?

Răspuns:
Vărsământ (sau liberare a aportului).

16. Care este deosebirea dintre subscriere şi aport?

Răspuns:
Nu există nicio deosebire de natură, dar pot apărea decalaje de timp între ele (vărsământul putând interveni ulterior).

17. În ce constă exercitarea în comun a activităţii statutare?

Răspuns:
Societatea implică voinţa membrilor de a conlucra în scopul îndeplinirii faptelor de comerţ ce se încadrează în finalităţile prevăzute de actele constitutive.

18. În ce constă participarea la beneficii şi pierderi?

Răspuns:
Criteriile de împărţire a câştigurilor, periodicitatea repartizării acestora, cât şi modul de imputare distributivă a pierderilor se stabilesc exclusiv prin voinţa concordantă a asociaţilor. Iar, dacă nu s-a stabilit nimic în această privinţă dividendele se plătesc asociaţilor în proporţie cu cota de participare la capitalul social.

Read more...

joi, 24 martie 2011

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (04)

01. Definiţi noţiunea de comerciant

Răspuns:
Subiecte ale raportului juridic de drept comercial sunt comercianţii-persoane fizice precum şi societăţile comerciale în calitate de persoane juridice sau morale.

02. Care sunt condiţiile pentru calităţii de comerciant-persoană fizică?

Răspuns:

a) săvârşirea unor fapte obiective de comerţ;
b) săvârşirea faptelor de comerţ cu caracter de profesiune;
c) săvârşirea faptelor de comerţ în nume propriu.

03. Daţi exemple de profesiuni necomerciale

Răspuns:

a) asociaţii din societatea în nume colectiv;
b) meseriaşii (persoanele care, pe baza cunoştinţelor dobândite prin şcolarizare sau practică, execută anumite operaţiuni de prelucrare şi transformare a obiectelor muncii sau prestează anumite servicii) – însă meseriaşii sunt comercianţi dacă cumpără mărfuri în vederea prelucrării şi revânzării;
c) agricultorii (vânzarea produselor agricole este considerat un act juridic civil);
d) profesiunile liberale (medic, avocat, notar).

04. Daţi exemple de persoane juridice necomerciale

Răspuns:

a) asociaţiile şi fundaţiile;
b) statul, judeţul şi comuna.

05. Care sunt activităţile desfăşurate de camerele de comerţ şi industrie, înfiinţate în temeiul Decretului-Lege nr. 139/1990?

Răspuns:

a) activităţi de informare şi documentare comercială;
b) colaborează cu Comisia Naţională de Statistică la elaborarea rapoartelor şi publicaţiilor privind evoluţia comerţului şi industriei;
c) ţine registrul de comerţ şi asigură evidenţa firmelor comerciale;
d) publică un Buletin oficial al camerei şi editează publicaţii de informare şi reclamă comercială;
e) organizează şi administrarea târgurilor şi expoziţiilor specializate;
f) colaborează cu reprezentanţele din România a camerelor de comerţ străine, şi altele.

06. De câte feluri sunt limitările privind accesul la profesiunile comerciale?

Răspuns:

a) incapacităţi;
b) incompatibilităţi;
c) interdicţii;
d) decăderi.

07. În ce constă incapacitatea de a fi comerciant?

Răspuns:
Coincide cu incapacitatea unei persoane de a încheia acte juridice.

08. În ce constau incompatibilităţile cu calitatea de comerciant?

Răspuns:
Calitatea de comerciant nu poate fi exercitată de persoanele care au anumite funcţii sau exercită anumite profesiuni care privesc interesele generale ale societăţii, întrucât există o incompatibilitate de interese. De aceea, legea interzice persoanelor care au asemenea funcţii sau profesii să practice comerţul, cu caracter profesional.

Concret, nu pot fi comercianţi:
a) judecătorii şi procurorii;
b) diplomaţii şi funcţionarii publici;
c) cei care exercită profesii liberale (avocaţii, arhitecţii, etc.).

09. Ce sunt decăderile din calitatea de comerciant?

Răspuns:
În cazul săvârşirii unor fapte grave, comercianţii pot fi decăzuţi din dreptul de a exercita această profesiune. Nedemnitatea de a exercita profesiunea de comerciant nu poate rezulta din simplu fapt al aplicării unei sancţiuni penale (pentru săvârşirea de către comerciant a uneia dintre faptele prevăzute de art. l lit. l-p din Legea nr. 12/1990), fiind necesare ca hotărârea penală să prevadă expres sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita profesia de comerciant.

10. Ce sunt interdicţiile asociate calităţii de comerciant?

Răspuns:
Pentru ocrotirea unor interese generale ale societăţii (de ordin economic, social sau moral), prin lege s-a statuat că anumite activităţi nu pot fi exercitate pe baza liberei iniţiative. Aceste activităţi sunt enumerate în anexa nr. l la Hotărârea Guvernului nr. 201/1990 dată în aplicarea Decretului-Lege nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative. Este vorba de activităţi cum sunt: prospectarea şi extracţia cărbunelui, a minereurilor feroase, nemetalifere, a sării şi minereurilor de metale rare; extracţia şi prelucrarea ţiţeiului şi gazele naturale; prelucrarea tutunului; fabricarea spirtului; fabricarea şi comercializarea de echipament militar, de muniţii şi armament; fabricarea şi comercializarea de droguri şi narcotice; practicarea jocurilor de noroc; înfiinţarea de case de toleranţă şi altele.

Read more...

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (03)

01. Ce este cambia?

Răspuns:
Un titlu de credit prin care o persoană (trăgător) dă dispoziţie altei persoane (tras) să plătească o sumă de bani, la scadenţă, unei a treia persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia.

02. Ce este biletul la ordin?

Răspuns:
Un titlu de credit prin care o persoană (emitent) se obligă să plătească o sumă de bani, la scadenţă, altei persoane (beneficiar) sau la ordinul acesteia.

03. Ce este ordinul în producte sau mărfuri?

Răspuns:
Este, de fapt, o cambie a cărei particularitate constă în faptul că obligaţia are ca obiect o anumită cantitate de producte sau mărfuri (acest gen de cambie nu a cunoscut o aplicare practică).

04. Ce sunt operaţiunile cu privire la navigaţie?

Răspuns:
Se prezintă ca o gamă foarte variată de fapte de comerţ, cum sunt: cumpărarea şi vânzarea sau închirierea vaselor; dotarea vaselor; aprovizionarea vaselor; expediţiile maritime; împrumuturile maritime; ipoteca maritimă etc. Aceste operaţiuni au caracter comercial, indiferent de faptul că sunt realizate în cadrul unei întreprinderi, sunt sau nu făcute într-un scop speculativ. Au un caracter comercial atât operaţiunile privind navigaţia pe mare, cât şi navigaţia pe lacurile sau fluviile interioare.

05. Ce sunt depozitele pentru cauză de comerţ?

Răspuns:
Sunt acele depozite de mărfuri care se fac în docuri, antrepozite etc., şi sunt fapte de comerţ numai dacă sunt efectuate în cadrul unei întreprinderi. Dacă depozitul are un caracter izolat ori se face în alte locuri decât cele menţionate mai sus, el este considerat faptă de comerţ numai dacă are „cauză comercială" (aşa cum prevede art. 3 pct. 19 C.com.), fie pentru un deponent sau un depozitar, fie pentru ambele părţi (de exemplu, mărfurile depozitate au fost cumpărate pentru a fi revândute; în acest caz, depozitul este o faptă de comerţ conexă sau accesorie, datorită legăturii sale cu o operaţiune considerată de lege drept faptă de comerţ).

06. Ce este contul curent?

Răspuns:
Este un contract prin care părţile convin ca, în loc să lichideze separat şi imediat creanţele lor reciproce, izvorâte din prestaţiile ce şi le-au făcut una către cealaltă, lichidarea să se facă la un anumit termen (legal sau convenţional), prin achitarea soldului de către partea care va fi debitoare. În concepţia Codului comercial român, contul curent constituie fapte de comerţ în toate cazurile când el este folosit de un comerciant. El poate deveni faptă de comerţ obiectivă şi când este folosit de un necomerciant, dacă are o cauză comercială (art.9 Com.), adică este legat de o operaţiune considerată faptă de comerţ (de exemplu, contractul de cont curent încheiat de părţi, care are în vedere prestaţiile reciproce dintr-o vânzare-cumpărare comercială).

07. Ce este cecul?

Răspuns:
Un titlu negociabil prin care o persoană (trăgător) dă ordin unei bănci la care are un disponibil (tras) să plătească o sumă de bani unei persoane (beneficiar) sau în contul acesteia (Legea nr. 59/1934 asupra cecului).

08. Ce este contractul de gaj?

Răspuns:
Contractul în temeiul căruia debitorul remite creditorului său un bun mobil pentru garantarea obligaţiei sale, creditorul având dreptul de a fi plătit cu preferinţă faţă de alţi creditori (disp.art.478-480 C.com. şi disp.art. 29,Titlul VI din Legea nr.99-1999 privind accelerarea reformei economice).

09. Ce este contractul de fidejusiune?

Răspuns:
Contractul prin care o persoană (fidejusor) se obligă faţă de creditorul altei persoane să execute obligaţia debitorului, dacă acesta nu o va executa (art. 1652 -1684 C. civ.).

10. Cum se poate răsturna prezumţia de comercialitate?

Răspuns:
Prezumţia de comercialitate instituită prin art. 4 din Codul comercial poate fi răsturnată prin proba contrară, dar numai în condiţiile prevăzute de art. 4 C. com., adică prin dovedirea caracterului civil al obligaţiei sau caracterului necomercial care ar rezulta din chiar actul săvârşit de comerciant.

11. Ce sunt faptele de comerţ unilaterale sau mixte?

Răspuns:
Faptele de comerţ (obiective sau subiective) pot fi bilaterale (când actul sau operaţiunea are caracterul unei fapte de comerţ pentru ambele părţi implicate în raportul juridic) sau unilaterale sau mixte (când actul sau operaţiunea are caracterul unei fapte de comerţ numai pentru una dintre părţi, pentru cealaltă putând fi un act de natură civilă; de exemplu, un contract încheiat între un comerciant şi un agricultor pentru cumpărarea unei cantităţi de legume).

Read more...

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (02)

01. Care sunt faptele de comerţ enunţate în art. 3 Cod comercial?

Răspuns:

a) cumpărarea de produse sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi cumpărarea spre a se revinde de obligaţii ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerţ;
b) contractele de report asupra obligaţiilor de stat sau altor titluri de credit circulând în comerţ;
c) cumpărările sau vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;
d) orice întreprinderi de furnituri;
e) întreprinderile de spectacole publice;
f) întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficii de afaceri;
g) întreprinderile de construcţii;
h) întreprinderile de fabrici, de manufactură şi imprimerie;
i) întreprinderile de editură, librărie şi obiecte de artă când altul decât autorul sau artistul vinde;
j) operaţiunile de bancă şi schimb;
k) operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;
l) întreprinderile de transport de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;
m) cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
n) construcţia, cumpărarea vânzarea şi revânzarea de tot felul de vase pentru navigaţie interioară şi exterioară şi tot ce priveşte echiparea, armarea sau aprovizionarea unui vas;
o) expediţiile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate contractele privitoare la comerţul pe mare şi la navigaţie;
p) asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
q) asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigaţiei;
r) depozitele pentru cauză de comerţ;
s) depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiile asupra recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, eliberate de ele.

02. Definiţi actul de comerţ

Răspuns:
Actul de comerţ poate fi definit ca fiind actul prin care se realizează în mod organizat o interpunere în circulaţia bunurilor, serviciilor şi valorilor, efectuată cu intenţia de a obţine beneficii (profit).

03. Clasificaţi faptele de comerţ

Răspuns:

a) obiective (sunt determinate şi produc efecte în temeiul legii, independent de calitatea persoanei care le săvârşeşte);
b) subiective (care dobândesc caracter comercial datorită săvârşirii lor de către o persoană care are calitatea de comerciant);
c) fapte de comerţ unilaterale sau mixte.

04. Clasificaţi faptele de comerţ obiective

Răspuns:

a) operaţiunile de interpunere în schimb sau circulaţie;
b) operaţiunile care privesc organizarea şi desfăşurarea activităţii de producţie;
c) operaţiunile conexe ori accesorii (fapte care datorită legăturii lor cu operaţiile pe care Codul comercial le consideră fapte de comerţ sunt şi ele considerate fapte de comerţ).

05. Care sunt operaţiunile de interpunere în schimb sau circulaţie?

Răspuns:

a) cumpărarea şi vânzarea comercială;
b) operaţiile de bancă.

06. Care este deosebirea dintre cumpărarea şi vânzarea comercială, pe de o parte, şi vânzarea-cumpărarea din domeniul dreptului civil, pe de altă parte?

Răspuns:
Funcţia economică a contractului.

07. Daţi exemple de operaţiuni conexe ori accesorii (fapte care datorită legăturii lor cu operaţiile pe care Codul comercial le consideră fapte de comerţ sunt şi ele considerate fapte de comerţ)

Răspuns:

a) contractele de report asupra obligaţiilor de stat sau a altor titluri de credit care circulă în comerţ;
b) cumpărările sau vânzările de părţi sociale sau acţiuni ale societăţilor comerciale;
c) contractele de mandat şi comision;
d) contractele de consignaţie;
e) operaţiunile de mijlocire în afacerile comerciale;
f) cambia sau ordinele în producte sau mărfuri;
g) operaţiunile cu privire la navigaţie;
h) depozitele pentru cauză de comerţ;
i) contul curent şi cecul;
j) gajul şi fidejusiunea.

08. Ce este contractele de report asupra obligaţiilor de stat sau a altor titluri de credit care circulă în comerţ?

Răspuns:
Constă în cumpărarea cu bani a unor titluri de credit care circulă în comerţ şi în revânzarea simultană cu termen şi cu un preţ determinat către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie (art. 74 Codul comercial). Deci, reportul este un act juridic complex care cuprinde o dublă vânzare: prima se execută imediat (atât în privinţa predării titlurilor, cât şi a preţului), iar a doua este o vânzare cu termen, la un preţ determinat, în temeiul acestui contract, o persoană (reportatul) deţinătoare de titluri de credit (acţiuni, obligaţiuni etc.), care nu voieşte să le înstrăineze definitiv, dă în report (adică vinde temporar) aceste titluri unei alte persoane (reportatorul) în schimbul unui preţ ce se plăteşte imediat. Totodată, părţile se înţeleg ca la un anumit termen reportatorul să revândă reportatului titluri de credit de aceeaşi specie, primind, pentru aceasta, ceea ce a plătit plus o primă (constituind preţul serviciului prestat de el, adică de reportator). Contractul de report prezintă avantaje pentru ambele părţi: reportatul obţine suma de bani de care are nevoie fără să piardă definitiv dreptul asupra titlurilor de credit, iar reportatorul îşi valorifică, pe această cale, sumele de bani disponibile.

09. Ce sunt cumpărările sau vânzările de părţi sociale sau acţiuni ale societăţilor comerciale?

Răspuns:
Fapte de comerţ obiective prin ele însele, fără a fi condiţionate de existenţa intenţiei de revânzare (aşa cum prevede disp.art. 3 din Codul comercial, pentru cumpărările şi vânzările de bunuri mobile). Acest lucru este explicabil deoarece aceste operaţiuni sunt legate indisolubil de fapte de comerţ, cum este contractul de societate. Deci, cumpărarea şi vânzarea părţilor sociale şi acţiunilor societăţilor comerciale sunt fapte de comerţ conexe sau accesorii.

10. Ce este mandatul şi în ce măsură este faptă de comerţ?

Răspuns:
Contractul prin care o persoană (mandatarul) se obligă să încheie acte juridice în numele şi pe seama altei persoane (mandantul), de la care primeşte împuternicirea. El este considerat faptă de comerţ numai în măsura în care actele juridice pe care le încheie mandatarul sunt fapte de comerţ pentru mandant (art. 374 C. com.), de exemplu, împuternicirea mandatarului de a cumpăra o cantitate de marfă pentru a fi revândută de mandant.

11. Ce este contractul de comision?

Răspuns:
Este acel contract prin care o persoană (comisionarul) se obligă, din însărcinarea altei persoane (comitentul) să încheie anumite acte juridice în numele său, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii (comisionul). Ca şi în cazul mandatului, contractul de comision este considerat faptă de comerţ numai în măsura în care actele juridice pe care le încheie comisionarul cu terţul sunt fapte de comerţ pentru comitent (art. 405 C. com.).

12. Ce este contractul de consignaţie?

Răspuns:
este contractul prin care una dintre părţi (consignantul) încredinţează unei alte persoane (consignantul) anumite mărfuri sau bunuri mobile spre a le vinde, în nume propriu, dar pe seama consignatarului (art.1 din Legea pentru reglementarea contractului de consignaţie din 30 iulie 1934). Este o varietate a contractului de comision şi, ca atare, este supus aceluiaşi regim juridic, inclusiv prevederilor art. 405 C. com. (referitoare la comision). Fiind în esenţă un contract de comision, contractul de consignaţie este fapt de comerţ şi în cazul în care este folosit în cadrul unei întreprinderi de consignaţie (art. 3 pct. 7 C. com.), precum şi în cazul când este utilizat în cadrul comerţului profesional al uneia dintre părţi (art. 4 C. com.).

13. Ce sunt operaţiunile de mijlocire în afacerile comerciale?

Răspuns:
Constau într-o acţiune de intermediere între două persoane (fizice sau juridice), în scopul de a le înlesni încheierea unui act juridic pentru care acestea sunt interesate. Mijlocitorul nu este un reprezentant al părţilor, el neacţionând în baza unei împuterniciri. Din acceptarea de către partea interesată a demersurilor mijlocitorului, urmată de încheierea actului juridic cu cealaltă parte, rezultă încheierea unui contract de mijlocire, în temeiul căreia mijlocitorul este îndreptăţit să primească o remuneraţie pentru serviciul prestat (el întrevăzând interesul unor persoane pentru încheierea unui anumit act juridic, face demersuri pentru a le pune în contact, facilitându-le, astfel, încheierea actului respectiv).

Contractul de mijlocire apare, aşadar, ca un contract de prestare (locaţiune) de servicii.
Şi operaţiunile de mijlocire sunt considerate fapte de comerţ numai în măsura în care se referă la afaceri comerciale (art. 3 pct. 12 C. com..), de exemplu actul juridic mijlocit este o cumpărare în scop de revânzare. Nu prezintă relevanţă împrejurarea că mijlocirea reprezintă un act izolat, care nu este făcut cu titlu profesional, condiţia legii fiind doar ca mijlocirea să privească un act comercial.

Read more...

Întrebări şi răspunsuri drept comercial I (01)

01. Ce este dreptul comercial?

Răspuns:
Un ansamblu de norme şi instituţii juridice care privesc comerţul.

02. Ce este comerţul?

Răspuns:

a) în sens etimologic, termenul provine din latinescul commercium (activităţi cu marfă - cumpărarea de bunuri,servicii şi valori în scopul revânzării în acelaşi stadiu fizic sau transformate, dar la o valoare superioară) ;
b) în sens economic - acea activitate având ca scop schimbul de bunuri şi servicii, prin aceasta realizăndu-se circulaţia de la producător la consumator (comerţul este mijlocirea între producţie şi consum);
c) în sens juridic - nu numai operaţiunile de interpunere (între producător şi consumator) şi circulaţia mărfurilor, pe care o realizează comercianţii, dar şi operaţiile de producere a mărfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor, etc., în vederea obţinerii unor rezultate de o valoare mai mare, operaţii pe care le efectuează fabricanţii sau, în general, întreprinzătorii din sfera producţiei.

03. Ce cuprinde comerţul ?

Răspuns:

a) tranzacţiile cu mărfuri ;
b) prestările-servicii ;
c) circulaţia simbolică a valorilor şi a drepturilor incorporate ;
d) titlurile de credit;
e) mişcarea de capitaluri;
f) fuziunile şi divizările unor societăţi comerciale;
g) privatizarea unor societăţi comerciale.

04. Care sunt cele două sisteme de adoptare a legislaţiei comerciale care permit determinarea obiectului dreptului comercial?

Răspuns:

a) sistemul subiectiv - dreptul comercial este considerat ca având drept obiect normele juridice la care sunt supuşi comercianţii;
b) sistemul obiectiv - dreptul comercial este considerat ca având drept obiect normele juridice aplicabile comerţului, adică acelor fapte, operaţiuni şi acte calificate drept „fapte de comerţ", indiferent de persoana care le săvârşeşte.

Reglementarea comercială românească are la bază sistemul obiectiv.

05. Care este relaţia dintre dreptul comercial şi dreptul civil?

Răspuns:
Codul comercial român defineşte cu exactitate concordanţa dintre dreptul civil şi dreptul comercial, prevăzând că „în comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil" (art. l C. com.). Din aceste dispoziţii rezultă că prevederile Codului comercial au un caracter special, faţă de cele ale Codului civil (care este deci dreptul comun, în ceea ce priveşte reglementarea raporturilor patrimoniale dintre particulari).

06. Care sunt principalele izvoare formale ale dreptului comercial?

Răspuns:

a) Constituţia României;
b) Codul comercial;
c) legile comerciale speciale;
d) Codul civil;
e) legile civile speciale.

07. Care este natura juridică a normelor cuprinse în Codul comercial şi legile comerciale speciale?

Răspuns:
Cel mai adesea este vorba despre norme supletive, care se aplică dacă părţile nu au convenit altfel. Există şi norme imperative, cele care se referă la ordinea publică şi bunele moravuri.

08. Daţi exemple de principii ale doctrinei juridice comerciale

Răspuns:

a) În comerţ, gratuitatea nu se prezumă.
b) În comerţ, banii sunt întotdeauna fructiferi.
c) În caz de dubiu se aplică regula care favorizează circulaţia.
d) În comerţ, contractul în favoarea celui de-al treilea este obişnuit.

09. Daţi exemple de uzanţe (cutume) comerciale

Răspuns:

a) convenţiile trebuie executate cu bună credinţă, acestea obligând nu numai la ceea ce este prevăzut expres în ele, ci şi la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei după natura sa;
b) dispoziţiile îndoielnice se interpretează după obiceiul locului unde s-a încheiat contractul;
c) clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, chiar dacă nu sunt expres prevăzute.

Read more...

luni, 14 martie 2011

Întrebări de drept succesoral (06)

01. Cum se face repartizarea moştenirii între descendenţi?

Răspuns:
Descedenţii sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradului de rudenie cu defunctul, astfel încât descendenţii în grad mai apropiat înlătură de la moştenire pe descendenţii în grad mai îndepărtat.

Descendenţii de acelaşi grad chemaţi la moştenire în nume propriu împart moştenirea pe capete, adică pe părţi egale.

Dacă descendenţii vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, cota de moştenire legală revenind acestuia se va calcula în raport cu întreaga moştenire, iar restul se va împărţi între descendenţi conform regulilor anterioare.

02. Enumeraţi caracterele juridice ale dreptului de moştenire legală al descendenţilor

Răspuns:

a) descendenţii defunctului sunt moştenitori rezervatari;
b) descendenţii defunctului sunt moştenitori sezinari;
c) între moştenitorii descendenţi ai defunctului, ori între unul sau mai mulţi descendenţi şi soţul supravieţuitor, funcţionează obligaţia de raport.

03. Ce sunt moştenitorii rezervatari?

Răspuns:
Existenţa acestora înseamnă că defunctul nu poate dispune prin liberalităţi decât în limitele cotităţii disponibile a moştenirii, rezerva revenindu-le acestora de drept.

04. Ce sunt moştenitorii sezinari?

Răspuns:
Aceştia au dreptul de a intra în stăpânirea moştenirii fără a fi necesare îndeplinirea unor verificări sau formalităţi prealabile.

05. Ce este obligaţia de raport?

Răspuns:
Obligaţia de a aduce la masa succesorală pentru a fi împărţite între ei donaţiile primite direct sau indirect de la defunct, cu excepţia situaţiei în care donaţia s-a făcut cu scutire de raport.

06. Există vreo preferinţă în privinţa naşterii lui de cujus din căsătorie sau dinafara căsătoriei?

Răspuns:
Nu. Părinţii defunctului sunt trataţi identic indiferent dacă acesta provine din căsătorie sau dinafara căsătoriei. Categoria ascendenţilor privilegiaţi include şi pe adoptatorii defunctului, indiferent dacă adopţia este cu efecte depline sau cu efecte restrânse.

07. Cum se face repartizarea moştenirii în cazul în care cei chemaţi la succesiune fac parte din clasa a doua de moştenitori?

Răspuns:
Există trei situaţii:
a) ascendenţii privilegiaţi vin singuri la moştenire;
b) ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaţi;
c) ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor.

08. Cum se face repartizarea moştenirii atunci când ascendenţii privilegiaţi vin singuri la moştenire?

Răspuns:
Împărţirea se face pe capete între părinţi. Dacă vine un singur părinte, moştenirea va fi în întregime a acestuia. Dacă defunctul a fost adoptat cu efecte restrânse, la moştenirea sa vin atât părinţii buni, cât şi cei adoptivi.

09. Cum se face repartizarea moştenirii atunci când ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaţi?

Răspuns:

a) atunci când la moştenire vine un singur părinte, acesta va primi ¼ din moştenire, restul de ¾ revenind colateralilor privilegiaţi, indiferent de numărul acestora, care o vor împărţi în trei în părţi egale sau pe tulpini;
b) dacă la moştenire vin tata şi mama defunctului, aceştia vor primi 1/2 din moştenire, împărţind-o între ei în părţi egale, restul de 1/2 revenind colateralilor privilegiaţi, care o vor împărţi între ei în părţi egale sau pe tulpini.

10. Cum se face repartizarea moştenirii atunci când ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor?

Răspuns:
Cota legală a soţului supravieţuitor se va deduce din întreaga moştenire, iar cu privire la restul rămas după această operaţiune se vor aplica regulile de mai sus.

11. Care sunt caracterele juridice ale dreptului de moştenire legală al ascendenţilor privilegiaţi?

Răspuns:

a) în cazul acestora, nu se poate pune problema reprezentării succesorale;
b) aceştia nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de la defunct în timpul vieţii lui;
c) sunt moştenitori rezervatari şi sezinari.

12. Fraţii vitregi intră în categoria colateralilor privilegiaţi?

Răspuns:
Nu.

13. Cum se face repartizarea moştenirii între colateralii privilegiaţi care provin din aceiaşi părinţi?

Răspuns:
Există trei situaţii:
a) colateralii privilegiaţi vin singuri la moştenire;
b) colateralii privilegiaţi vin la moştenire împreună cu ascendenţii privilegiaţi;
c) colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor.

14. Cum se face repartizarea moştenirii atunci când colateralii privilegiaţi vin singuri la moştenire?

Răspuns:
Aceştia împart între ei succesiunea în părţi egale, dacă vin la moştenire în nume propriu, sau pe tulpini, dacă vin la moştenire prin reprezentare.

15. Cum se face repartizarea moştenirii atunci când colateralii privilegiaţi vin la moştenire împreună cu ascendenţii privilegiaţi?

Răspuns:
Colateralilor privilegiaţi le revine din moştenire o cotă de 3/4, atunci când vin la succesiune în concurs cu un singur ascendent privilegiat, sau o cotă de 1/2, atunci când vin la móştenire în concurs cu doi sau mai mulţi ascendenţi privilegiaţi.

16. Cum se face repartizarea moştenirii atunci când colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor?

Răspuns:
Cota soţului supravieţuitor se va deduce din întreaga moştenire, iar restul se va împărţi conform regulilor de mai sus.

17. Cum se face repartizarea moştenirii între colateralii privilegiaţi care provin din părinţi diferiţi?

Răspuns:
Împărţirea se face pe două linii, maternă şi paternă. Fraţii uterini vor moşteni numai pe linie maternă, iar fraţii cosângeni vor moşteni numai pe linie paternă. Fraţii buni vor moşteni în ambele linii.

18. Care sunt caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al colateralilor privilegiaţi?

Răspuns:

a) colateralii privilegiaţi pot fi reprezentaţi la moştenire de descendenţii lor;
b) colateralii nu sunt rezervatari, nu beneficiază de sezină şi nu datorează raportul donaţiilor.

Read more...

Întrebări de drept succesoral (05)

01. Definiţi reprezentarea succesorală

Răspuns:
Instituţia care permite anumitor moştenitori legali (descendenţilor în linie dreaptă şi descendenţilor fraţilor şi surorilor defunctului) să urce în locul şi gradul unui ascendent decedat anterior deschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestuia partea ce i s-ar fi cuvenit din moştenire dacă ar fi fost în viaţă.

02. Cum se numeşte ascendentul predecedat?

Răspuns:
Reprezentat.

03. Cum se numeşte moştenitorul care vine la moştenire prin reprezentare?

Răspuns:
Reprezentant.

04. Care este fundamentul instituţiei juridice a reprezentării?

Răspuns:

a) ideea de a sustrage devoluţiunea succesorală hazardului unei cronologii accidentale a deceselor;
b) asigurarea respectului egalităţii tulpinilor, pornind de la ideea că afecţiunea lui de cujus faţă de succesorii săi ca şi sentimentul de datorie faţă de familie nu se apreciază individual, ci faţă de tulpina pe care fiecare dintre aceştia o formează împreună cu descendenţii lor.

05. Care este domeniul reprezentării?

Răspuns:
Reprezentarea succesorală este permisă numai în cazul descendenţilor în linie dreaptă ai defunctului şi în cazul descendenţilor colateralilor privilegiaţi.

06. Cum are loc reprezentarea în cazul descendenţilor în linie dreaptă?

Răspuns:
Reprezentarea se întinde nemărginit în linie directă descendentă (art. 665, alin. 1, C.civ.). Altfel spus, în linie directă descendentă, reprezentarea operează indiferent de gradul de rudenie al reprezentantului cu defunctul.

Având în vedere că însăşi raţiunea de a fi a reprezentării este aceea de a păstra egalitatea între tulpini, rezultă că aceasta nu poate opera decât dacă există mai multe tulpini, iar nu şi în cazul în care există una singură.

07. Cum are loc reprezentarea în cazul descendenţilor colateralilor privilegiaţi?

Răspuns:
În linie colaterală, reprezentarea este admisă în privinţa copiilor şi descendenţilor fraţilor sau surorilor defunctului, vie ei la succesiunea sa în concurs cu unchi sau mătuşă, întâmple-se ca toţi fraţii şi surorile defunctului, fiind morţi mai dinainte, succesiunea să se găsească trecută la descendenţii lor, în grade egale sau neegale (art. 666 C.civ.).

08. Enumeraţi condiţiile reprezentării pe care trebuie să le întrunească persoana reprezentantului

Răspuns:

a) trebuie să fie predecedat lui de cujus;
b) să fi avut chemare efectivă la moştenire.

09. Pot fi reprezentaţi renunţătorii şi nedemnii?

Răspuns:
Nu, descendenţii renunţătorilor şi nedemnilor pot moşteni în nume propriu, dacă nu există moştenitori în rang preferabil.

10. Enumeraţi condiţiile reprezentării pe care trebuie să le întrunească persoana reprezentatului

Răspuns:

a) reprezentantul trebuie să aibă aptitudinea de a-l moşteni pe defunct;
b) aptitudinea reprezentantului de a culege moştenirea celui reprezentat este indiferentă.

11. În ce constă aptitudinea reprezentantului de a-l moşteni pe defunct?

Răspuns:
Reprezentantul trebuie să fie în viaţă sau cel puţin conceput la data deschiderii moştenirii, să nu fie renunţător sau nedemn faţă de de cujus şi să aibă vocaţie proprie la moştenirea celui decedat.

12. De la cine dobândeşte drepturi succesorale reprezentantul?

Răspuns:
Direct de la defunct prin efectul reprezentării, iar nu de la reprezentat. Drepturile succesorale ale reprezentantului nu tranzitează nici un moment patrimoniul reprezentatului înainte de a ajunge la reprezentant.

13. Care sunt efectele reprezentării?

Răspuns:

a) plasarea reprezentantului în locul reprezentatului;
b) împărţirea moştenirii pe tulpini;
c) reprezentarea operează de drept.

14. Cum se face împărţirea moştenirii pe tulpini?

Răspuns:
Moştenirea se va împărţi în atâtea părţi câţi copii (descendenţi de rangul întâi) sau fraţi şi surori a avut defunctul, care vin efectiv la moştenire sau care, fiind predecedaţi, sunt reprezentaţi de descendeţii lor, iar nu pe capete, indiferent dacă moştenitorii care culeg succesiunea sunt în grade diferite sau egale de rudenie cu defunctul.

15. Care sunt efectele secundare ale împărţirii moştenirii pe tulpini?

Răspuns:

a) în caz de renunţare la moştenire a unuia dintre reprezentanţi, partea acestuia din moştenire va reveni moştenitorilor care fac parte din aceeaşi tulpină cu acesta, iar nu tuturor moştenitorilor;
b) în cazul în care există obligaţia de raport, reprezentantul ţinut la aceasta trebuie să raporteze nu numai donaţiile pe care le-a primit el de la defunct fără scutire de raport, ci şi donaţiile nescutite de raport pe care le-a primit reprezentantul de la defunct;
c) calculul rezervei descendenţilor defunctului se va face în funcţie de numărul tulpinilor, iar nu în funcţie de numărul lor.

Read more...

duminică, 13 martie 2011

Întrebări de drept succesoral (04)

01. Când se face devoluţiunea legală a moştenirii?

Răspuns:
În principiu, atunci când defunctul nu a dispus de bunurile sale prin testament sau atunci când, deşi a dispus prin testament, acesta este lipsit de efecte întrucât este nevalabil sau caduc. De aceea, ea se mai numeşte şi moştenire ab intestat (fără testament).

02. În dreptul român pot coexista moştenirea legală şi testamentară cu privire la una şi aceeaşi moştenire?

Răspuns:
Da.

03. Enumeraţi clasele de moştenitori în ordinea în care sunt chemate la moştenire

Răspuns:

a) clasa I - clasa descendenţilor în linie dreaptă;
b) clasa II – clasa ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi;
c) clasa III – clasa ascendenţilor ordinari;
d) clasa IV – clasa colateralilor ordinari.

04. Care sunt membrii clasei descendenţilor în linie dreaptă?

Răspuns:
Copiii, nepoţii, strănepoţii etc. defunctului, fără limită de grad.

05. Care sunt membrii clasei ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi?

Răspuns:
Părinţii defunctului, fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii fraţilor şi surorilor până la gradul al patrulea inclusiv.

06. Care sunt membrii clasei ascendenţilor ordinari?

Răspuns:
Bunicii, străbunicii, stră-străbunicii etc. defunctului, fără limită de grad.

07. Care sunt membrii clasei colateralilor ordinari?

Răspuns:
Rudele în linie colaterală ale defunctului până la gradul patru inclusiv, altele decât cele din clasa a doua, şi anume: unchii, mătuşile (fraţii şi surorile părinţilor), verii primari (copiii unchilor şi mătuşilor), fraţii şi surorile bunicilor defunctului.

08. Care este raportul soţului supravieţuitor al defunctului cu fiecare clasă de moştenitori?

Răspuns:
Soţul supravieţuitor al defunctului este chemat la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori.

09. Ce se întâmplă în cazul în care nu există moştenitori în grad succesibil în nici una din cele patru clase şi nu există nici soţ supravieţuitor?

Răspuns:
Moştenirea este vacantă şi se cuvine statutului.

10. Enumeraţi principiile generale de stabilire a persoanelor chemate efectiv la moştenire

Răspuns:

a) principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii făcând parte din clase diferite;
b) principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă;
c) principiul împărţirii moştenirii în părţi egale (pe capete) între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

11. În ce constă principiul priorităţii clasei de moştenitori în ordinea stabilită de lege între moştenitorii din clase diferite? Care este excepţia de la acest principiu?

Răspuns:
Dacă există moştenitori în clasa întâi care nu au renunţat la moştenire şi nu sunt nedemni, aceştia înlătură de la succesiune pe moştenitorii din clasele subsecvente.

Moştenitorii din clasa a doua vin la succesiune doar dacă nu există moştenitori din clasa întâi sau dacă aceştia sunt renunţători sau nedemni, cei din clasa a treia doar dacă nu sunt moştenitori din primele două clase şi aşa mai departe.

Când există moştenitori cu vocaţie succesorală din clase diferite, pentru chemarea efectivă la moştenire esenţial este criteriul ordinului clasei, iar nu acela al gradului de rudenie cu defunctul.

Prin derogare de la această regulă, soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori. El nici nu înlătură, dar nici nu este înlăturat de la moştenire de nici o clasă de moştenitori.

12. În ce constă principiul proximităţii gradului de rudenie cu defunctul între moştenitorii din aceeaşi clasă? Enunţaţi excepţiile.

Răspuns:
În cadrul aceleiaşi clase, rudele în grad mai apropiat cu defunctul înlătură rudele în grad mai depărtat.

Excepţia 1: în clasa a doua de moştenitori, părinţii defunctului, rude de gradul întâi, vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaţi, care pot fi rude de gradul doi (fraţii defunctului), trei (nepoţii de frate ai defunctului) sau patru (strănepoţii de frate ai defunctului).

Excepţie 2: reprezentarea succesorală, care permite unei rude în grad mai îndepărtat cu defunctul să urce în locul şi gradul unui ascendent predecedat să moştenească în locul acestuia.

13. În ce constă principiul împărţirii moştenirii în părţi egale între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad? Excepţie.

Răspuns:
În cazul în care la moştenire vin mai mulţi moştenitori din aceeaşi clasă şi acelaşi grad de rudenie cu defunctul, moştenirea se împarte pe capete, adică în atâtea părţi egale câţi moştenitori sunt.

Excepţie: în cazul în care la moştenirea defunctului sunt chemaţi fraţi şi surori care nu au aceeaşi părinţi, moştenirea se va face pe linii, fraţii consangvini şi uterini culegând moştenirea fratelui lor decedat doar pe linia părintelui comun, pe care o împart între ei în părţi egale, în funcţie de numărul fraţilor rămaşi în viaţă în fiecare din aceste linii, numai fraţii buni cu defunctul culegând moştenirea atât pe linia paternă, cât şi maternă, deci mai mult decât fiecare frate consangvin sau uterin în parte.

14. Ce sunt fraţii consangvini?

Răspuns:
Care au în comun doar tatăl, mamele fiind diferite.

15. Ce sunt fraţii uterini?

Răspuns:
Care au în comun doar mama, taţii fiind diferiţi.

16. Ce sunt fraţii buni?

Răspuns:
Care au aceiaşi părinţi.

Read more...

Întrebări de drept succesoral (03)

01. Ce este nedemnitatea succesorală?

Răspuns:
Decăderea unui succesibil din dreptul de a moşteni o persoană decedată datorită săvârşirii unor fapte grave faţă de defunct sau memoria acestuia, cu toate că are capacitate succesorală şi vocaţie efectivă la moştenirea defunctului.

02. În cazul căror forme de succesiune funcţionează nedemnitatea succesorală?

Răspuns:
Succesiunea legală.

03. Comparaţi nedemnitatea cu exheredarea

Răspuns:
Exheredarea este opera voinţei lui de cujus, putând fi revocată până la data decesului de cel care a dispus-o, în timp ce nedemnitatea este opera voinţei legii şi nu poate fi înlăturată, chiar dacă înainte de a deceda defunctul l-a "iertat" pe nedemn.

04. Enumeraţi cauzele de nedemnitate

Răspuns:

a) atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea;
b) acuzaţia capitală calomnioasă împotriva celui care lasă moştenirea;
c) nedenunţarea omorului căruia i-a căzut victimă cel despre a cărui moştenire este vorba.

05. Descrieţi modul în care operează nedemnitatea

Răspuns:
Nedemnitatea operează de plin drept, fără a fi necesară aplicarea ei de către instanţa de judecată. În cazul în care între nedemn şi persoanele interesate să invoce nedemnitatea se iveşte un litigiu în legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor care atrag această pedeapsă civilă, soluţionarea acestuia va fi de competenţa instanţelor judecătoreşti, dar dacă se constată îndeplinirea condiţiilor cerute de lege instanţa nu pronunţă sau aplică nedemnitatea, ci doar constată survenirea acesteia, neavând nici o putere de apreciere.

06. Cine poate invoca nedemnitatea succesorală?

Răspuns:
Orice persoană interesată:
a) comoştenitorii chemaţi la moştenire cu nedemnul, care vor beneficia de dreptul de acrescământ;
b) moştenitorii subsecvenţi, care culeg moştenirea în locul nedemnului decăzut din dreptul de a moşteni;
c) donatarii sau legatarii care vor păstra în întregime liberalităţile primite, fiind puşi la adăpost de acţiunea în reducţiune a rezervatarului nedemn;
d) creditorii celor de mai sus acţionând pe cale oblică;
e) instanţa de judecată sau notarul public din oficiu;
f) nedemnul.

07. În raport cu cine produce efecte nedemnitatea?

Răspuns:

a) în raport cu nedemnul;
b) în raport cu descendenţii nedemnului;
c) în raport cu terţii.

08. Care este efectul principal al nedemnităţii?

Răspuns:
Excluderea nedemnului de la dreptul de a moşteni pe defunct. Este vorba de decăderea din dreptul de moştenire legală (ab intestat).

09. În ce constă faptul că pedeapsa civilă a nedemnităţii produce doar efecte relative?

Răspuns:
Nedemnul este exclus numai de la moştenirea celui faţă de care s-a făcut vinovat de faptele prevăzute de lege, nu şi de la moştenirea altor rude care l-au moştenit pe de cujus, în patrimoniul cărora poate regăsi, eventual, elemente ale patrimoniului celui faţă de care a fost nedemn.

De asemenea, nedemnul exclus de la moştenirea unei persoane poate reprezenta pe de cujus, venind în locul şi gradul acestuia la moştenirea unui ascendent sau colateral privilegiat în grad de rudenie mai îndepărtat.

10. Cum se face restituirea bunurilor succesorale intrate în posesia nedemnului?

Răspuns:
În natură, afară de cazul în care bunurile succesorale au fost înstrăinate unor terţi care nu pot fi obligaţila restituire către moştenitorii de drept sau în cazul pieirii acelor bunuri, când restituirea se face prin echivalent.

11. Ce este vocaţia succesorală?

Răspuns:
Numită şi chemarea la moştenire, este conferită fie prin voinţa legii, fie prin voinţa lui de cujus exprimată prin testament sau donaţie de bunuri viitoare (instituire contractuală).

12. Ce este devoluţiunea succesorală?

Răspuns:
Determinarea persoanelor cu vocaţie la moştenirea unei persoane decedate.

Read more...

joi, 10 martie 2011

Întrebări de drept succesoral (02)

01.Ce se înţelege prin deschiderea moştenirii?

Răspuns:
Faptul care dă naştere transmisiunii succesorale.

02. Care este cauza deschiderii moştenirii?

Răspuns:
Moartea persoanei fizice.

03. Care sunt diferenţele dintre deschiderea moştenirii şi deschiderea procedurii succesorale notariale?

Răspuns:
Deschiderea moştenirii este declanşată de faptul juridic al morţii unei persoane fizice, în timp ce deschiderea procedurii succesorale notariale se face la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului sau a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.

04. De ce este importantă data deschiderii moştenirii?

Răspuns:

a) în raport cu această dată se determină persoanele care au vocaţie la moştenire, capacitatea succesorală a acestora, precum şi drepturile ce li se cuvin asupra moştenirii;
b) aceasta este data până la care retroactivează acceptarea sau renunţarea la moştenire;
c) aceasta este data de la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru acceptarea moştenirii;
d) în raport cu această dată se stabileşte compunerea masei succesorale;
e) în cazul în care există mai mulţi moştenitori, aceasta este data de la care se naşte starea de indiviziune între moştenitori şi în raport cu care se va produce efectul declarativ al partajului la ieşirea din indiviziune;
f) în cazul succesiunii în timp a unor legi succesorale diferite, legea aplicabilă succesiunii este cea în vigoare la data deschiderii acesteia.

05. În ce constă prezumţia legală a momentului morţii în cazul comorienţilor?

Răspuns:
În cazul în care mai multe persoane au murit în aceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele sunt socotite că au murit deodată (art. 21 din Decretul nr. 31/1954).

06. Ce este locul deschiderii moştenirii?

Răspuns:
Ultimul domiciliu al defunctului.

07. Care sunt consecinţele locului deschiderii moştenirii?

Răspuns:
Constituie criteriul unic de determinare a competenţei teritoriale a unor organe cu atribuţii în materie succesorală.

08. Se poate confunda locul deschiderii moştenirii cu locul decesului lui de cujus?

Răspuns:
Nu. Decesul poate avea loc într-un loc unde acesta se află doar întâmplător şi care nu are nici o legătură cu viaţa, activitatea şi bunurile sale.

09. Care sunt condiţiile pe care trebuie să le întrunească o persoană pentru a putea moşteni?

Răspuns:

a) să existe la data deschiderii moştenirii, adică să aibă capacitate succesorală;
b) să nu fie nedemnă;
c) să aibă vocaţie (chemare) la moştenire.

10. Care este instituţia juridică echivalentă nedemnităţii succesorale?

Răspuns:
Revocarea judecătorească pentru ingratitudine (art. 831 şi 930 C.civ.).

11. Ce este capacitatea succesorală?

Răspuns:
Orice persoană care există la momentul deschiderii moştenirii are capacitatea de a moşteni.

12. Enumeraţi persoanele care au capacitate succesorală

Răspuns:

a) persoanele fizice în viaţă la data deschiderii moştenirii;
b) persoanele dispărute;
c) copilul conceput dar nenăscut la data deschiderii succesiunii;
d) persoanele juridice în fiinţă la data deschiderii succesiunii.

13. Care sunt persoanele care nu au capacitate succesorală?

Răspuns:

a) persoanele fizice care nu sunt în viaţă şi persoanele juridice care nu sunt în fiinţă la data deschiderii succesiunii;
b) comorienţii.

14. Care este consecinţa practică imediată a aplicării prezumţiei morţii concomitente în cazul comorienţilor?

Răspuns:
Aceştia nu se pot moşteni, căci nesupravieţuind unul altuia, sunt lipsiţi de capacitate succesorală.

Read more...

miercuri, 9 martie 2011

Întrebări de drept succesoral (01)

01. Care este înţelesul termenului de succesiune?

Răspuns:
Termenul de succesiune desemnează într-o primă accepţiune un mod specific de dobândire sau de transmitere a proprietăţii pentru cauză de moarte (mortis causa), şi anume sucecsiunea legală (ab intestat), alături de aceasta art. 644 C.civ. enumerând şi legatul, care este tot un mod de dobândire/transmitere a proprietăţii pentru cauză de moarte, dar care are la bază voinţa celui decedat, iar nu legea cum se întâmplă în cazul moştenirii ab intestat.

02. Care este obiectul transmisiunii succesorale?

Răspuns:

a) întregul patrimoniu al defunctului (transmisiune universală);
b) o cotă parte din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu universal);
c) un bun din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu particular).

03. De câte feluri pot fi succesiunile?

Răspuns:

a) succesiune legală;
b) succesiune testamentară;
c) succesiune contractuală.

04. Ce este succesiunea legală?

Răspuns:
Transmiterea patrimoniului succesoral al unei persoane decedate fără testament, conform regulilor stabilite de lege.

05. Ce este succesiunea testamentară?

Răspuns:
Cea care se deferă în virtutea voinţei lui de cujus, manifestată pe timpul cât acesta a fost în viaţă prin una din formele de testamente prevăzute de lege.

06. Ce este succesiunea contractuală?

Răspuns:
„Actul prin care instituantul dispune, pentru timpul când nu va mai fi, de tot sau o parte din bunurile sale în favoarea instituitului care acceptă.” Aşadar, este vorba de desemnarea unei persoane ca succesor al dispunătorului printr-un contract de donaţie, adică printr-un act juridic bilateral între vii, iar nu prin testament.

07. Care sunt caracterele juridice ale transmisiunii succesorale?

Răspuns:

a) este o transmisiune mortis causa;
b) este universală;
c) este unitară.

08. Ce înseamnă că transmisiunea succesorală este o transmisiune mortis causa?

Răspuns:
„Succesiunile se deschid prin moarte” (art. 651 C.civ.).

09. De la ce dată este acceptată moştenirea de către moştenitori?

Răspuns:
De la data şi ca urmare a decesului lui de cujus (art. 688 C.civ.), iar nu de la data acceptării.

10. Se poate vorbi de transmisiune succesorală în cazul patrimoniului persoanelor juridice?

Răspuns:
Nu.

11. În ce constă caracterul universal al transmisiunii succesorale?

Răspuns:
Decesul unei persoane fizice face ca patrimoniul lui de cujus să se transmită de la acesta la succesorii săi cu vocaţie universală (la întreg patrimoniul) sau cu titlu universal (la o cotă parte ideală din patrimoniu).

12. Ce este patrimoniul unei persoane fizice?

Răspuns:
Ansamblul drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut patrimonial al acelei persoane.

13. Ce sunt universalităţile de fapt?

Răspuns:
Grupe distincte de bunuri în cadrul aceluiaşi patrimoniu (ex: un fond de comerţ, un portofoliu de valori mobiliare).

14. În ce constă caracterul unitar al transmisiunii succesorale?

Răspuns:
Devoluţiunea moştenirii se face nu după provenienţa sau natura bunurilor care comun masa succesorală, ci după regulile moştenirii legale, testamentare sau contractuale.

15. Ce sunt succesiunile anomale? Exemple.

Răspuns:
Sunt situaţiile în care anumite bunuri se transmit după alte reguli decât cele obişnuite:
a) dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor;
b) succesiunile cu elemente de extraneitate;
c) dreptul de locaţiune transmis în caz de deces al titularului în temeiul art. 27 din Legea nr. 114/1996 a locuinţei;
d) succesiunea bunurilor reprezentând amintiri de familie.

Read more...

luni, 7 martie 2011

Întrebări şi răspunsuri dreptul muncii (XI)

01. Care sunt părţile unui conflict de muncă, potrivit Codului muncii?

Răspuns:

a) salariaţii, precum şi orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligaţii în temeiul Codului muncii, a altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii, agenţii de muncă temporară, utilizatorii, precum şi orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfăşurată în condiţiile prezentului cod;
c) sindicatele şi patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au astfel de vocaţie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă.

02. Care este specificul desfăşurării litigiilor de muncă?

Răspuns:

a) cauzele privind conflictele de muncă sunt scutite de taxa de timbru;
b) cauzele se soluţionează în regim de urgenţă;
c) citarea părţilor se poate face cu cel puţin 24 de ore înainte de data judecării;
d) sarcina probei revine întotdeauna angajatorului;
e) părţile pot stinge procesul, în orice fază, pe cale amiabilă;
f) hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii.

Read more...

Întrebări şi răspunsuri dreptul muncii (X)

01. Care este durata concediului anual de odihnă pentru angajaţii cu timp parţial?

Răspuns:
Art. 140 alin. (4) C.mun. a fost abrogat, deci angajaţii cu timp parţial au dreptul tot la 21 de zile de odihnă, ca şi angajaţii cu normă întreagă.

02. Când se poate compensa în bani concediul de odihnă neefectuat?

Răspuns:
Numai în cazul în care încetează contractul individual de muncă, indiferent din ce motive are loc încetarea şi de durata care a trecut de la încheierea contractului de muncă până la momentul încetării aecstuia.

Read more...

Dacă eşti student la drept, ai găsit ceea ce căutai!

Am început să lucrez la acest blog în toamna anului 2008, atunci când m-am înscris la această facultate. Intenţionez să fac publice astfel toate notele de lectură, notele de curs, testele şi lucrările pe care le voi parcurge în aceşti ani. Sper să-ţi fie şi ţie de folos!

Eşti student la drept?

Atunci poţi fi co-publisher la acest blog. Înscrie-te şi fă-ţi cunoscută experienţa: note de lectură, bârfe despre profesori, planuri de viitor, speţe comentate – sunt tot atâtea metode ca să te exprimi! Contactează-mă la riliescu2000 at yahoo dot com!

Totalul afișărilor de pagină

Watch favourite links
eLearning & Online Learning Blogs - BlogCatalog Blog Directory

Student la Drept © Layout By Hugo Meira.

TOPO